Parlamentul European limitează denumirile pentru produsele vegetale: „Friptură” și „bacon” rămân doar pentru carne

Parlamentul European a adoptat marți o legislație care stabilește noi reguli privind denumirea produselor alimentare pe bază de plante, într-un demers menit să clarifice diferențele dintre produsele din carne și alternativele vegetale. Decizia vine după luni de dezbateri intense între eurodeputați, statele membre și reprezentanți ai industriei alimentare, într-un context în care piața produselor vegetale a cunoscut o creștere accelerată în ultimii ani, în special în țări precum Germania.

Te-ar mai putea interesa și: Parlamentul European aprobă noul acord comercial UE-SUA. Taxe vamale eliminate pentru produsele industriale americane

Parlamentul European limitează denumirile pentru produsele vegetale: „Friptură” și „bacon” rămân doar pentru carne

Noua reglementare prevede că termeni precum „friptură”, „bacon” și „ficat” vor putea fi utilizați exclusiv pentru produsele care conțin carne de origine animală. În schimb, denumiri precum „burger” sau „cârnați” vor putea fi în continuare folosite pentru produsele vegetariene sau vegane, în urma unui compromis politic care a încercat să echilibreze interesele industriei cărnii cu cele ale producătorilor de alternative vegetale.

Măsura a fost susținută în special de politicienii de dreapta și de reprezentanți ai sectorului zootehnic, care au argumentat că utilizarea termenilor tradiționali pentru produsele fără carne poate induce consumatorii în eroare și poate afecta imaginea produselor de origine animală. Aceștia au susținut că denumiri precum „friptură vegetală” sau „cârnat de tofu” pot crea confuzie și pot diminua recunoașterea produselor „autentice” din carne.

De cealaltă parte, producătorii de alternative vegetale și susținătorii acestora au criticat inițiativa, considerând că interdicția ar putea afecta dezvoltarea unui sector aflat în plină expansiune. Ei au subliniat că termenii utilizați în mod tradițional, precum „burger vegetal” sau „cârnați vegani”, sunt deja bine înțeleși de consumatori și ajută la identificarea rapidă a produselor similare din punct de vedere culinar, dar diferite din punct de vedere al ingredientelor.

Compromisul final a fost negociat în luna martie între Parlamentul European și statele membre, fiind ulterior adoptat formal de eurodeputați. Pentru a intra complet în vigoare, acesta mai trebuie aprobat și de cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. În forma actuală, regulamentul stabilește o delimitare mai strictă între produsele din carne și alternativele vegetale, dar păstrează o anumită flexibilitate pentru categoriile deja consacrate pe piață.

În plus, textul legislativ definește carnea ca fiind „părțile comestibile ale animalelor”, excluzând astfel explicit utilizarea acestui termen pentru produsele obținute în laborator sau prin tehnologii celulare. Această precizare vizează noile inovații din industria alimentară, în special carnea cultivată în laborator, care începe să fie dezvoltată în mai multe state și ridică dezbateri privind încadrarea sa legală și comercială.

Inițiativa legislativă a fost promovată de eurodeputata franceză Céline Imart, care a susținut că noile reguli reprezintă o victorie pentru producătorii tradiționali din agricultură și pentru transparența informațiilor oferite consumatorilor. Aceasta a afirmat că legislația contribuie la protejarea expertizei din sectorul zootehnic și la o mai bună diferențiere între produsele alimentare.

Dezbaterile din Parlamentul European au fost însă aprinse, iar subiectul a depășit uneori sfera politică, atrăgând atenția unor personalități internaționale. Printre acestea s-a numărat și muzicianul Paul McCartney, care a criticat ideea restricționării denumirilor pentru produsele vegetale, susținând că alternativele precum „fripturi de soia” sau „cârnați de tofu” sunt deja parte a culturii culinare moderne.

Controversa rămâne deschisă, în condițiile în care noua reglementare se aplică inițial până la finalul anului viitor, urmând să fie reevaluată în contextul unor negocieri mai ample privind organizarea pieței agricole comune a Uniunii Europene. Aceste discuții fac parte dintr-un proces periodic de revizuire a politicilor agricole europene, care are loc o dată la șapte ani.