Bicicleta

Eram copil cand am invatat sa merg pe bicicleta. Era un Pegas. M-a invatat tata. intr-o duminica. De la 10 la 12 amandoi (eu si fratele meu) am invatat sa mergem pe bicicleta. Nu mai incercaseram niciodata pana atunci. Procesul era simplu. Eu ma urcam pe bicicleta, tata ma tinea cu mana din spatele seii, ma tinea de vorba, iar cand vedea ca nu sunt atent, imi dadea drumul. Continua sa ma tina de vorba, sa nu-mi dau seama ca nu ma mai tine si de sa. Totul mergea bine pana imi dadeam seama ca eram tinut doar de vorba. Moment in care picam. Mergeam uneori si zeci de metri pana sa realizez asta. Odata ce constientizam ca sunt neprotejat, cadeam. Frica punea stapanire pe mine si ma facea incapabil sa merg mai departe.

Aceeasi frica pe care uneori o intalnim atunci cand ne dorim ceva. Cu cat ne dorim mai mult un lucru, frica de a rata obtinerea acelui lucru ne poate paraliza. Ne poate face sa „cadem”. Asta pentru ca lipseste siguranta ca putem avea acel lucru.

in negociere, daca ne simtim descoperiti si neprotejati, concesiile pe care le facem sunt mai mari. Asta pentru a incheia macar deal-ul! Am putea merge mai departe asa cum merseseram si pana atunci. Realizam insa ca nu ne mai „tine” (nimeni) si picam. Totul se intampla de fapt numai in mintea noastra.

In „Linchpin”, Seth Godin defineste lizard brain ca fiind partea din creier responsabila cu frica. Este partea cea mai putin evoluata. Cea responsabila de supravietuire. Cea care ne genereaza reactiile. Cea care tinde sa acapareze deciziile curajoase care ne pot impinge spre rezultate cu adevarat extraordinare. si toate astea numai pentru a fi in siguranta.

Acelasi lizard brain care ma da jos de pe bicicleta, pentru a nu pati ceva. Acelasi lizard brain care ma face sa tac atunci cand sunt sunt prins de politist cu viteza excesiva, pentru a nu-mi mari pedeapsa. Acelasi lizard brain care ma face sa tac atunci cand seful e nervos, pentru a nu ma da afara. Acelasi lizard brain care ma face sa tac atunci cand partenerul de negociere imi cere mai mult decat ma gandisem eu sa ofer, pentru a nu intrerupe negocierea. Acelasi lizard brain poate face un antreprenor sa inchida afacerea, pentru ca sunt vremuri grele si s-ar putea sa aduca bani de acasa.

Frica ma da jos de pe bicicleta. Siguranta ma tinea pe ea.

Frica ma poate face sa continui negocierea chiar daca sunt departe de asteptarile pe care le aveam. Siguranta ma tine in continuare in joc.

Totul tine de perceptie. Si mai ales totul este o batalie intre cele doua parti ale creierului meu. Cea mai putin evoluata (lizard brain) si cea mai evoluata. Depinde doar pe care o las sa hotarasca pentru mine de data asta.