Istanbul – bazarul lumii (II)

O croaziera de o zi pe Bosfor poate costa de la 50 de euro daca accepti excursia organizata de hotel sau negociezi direct cu firmele particulare, pana la mai putin de 20 de euro daca mergi pe docurile din Eminonu. A negocia fiecare lucru este imperativ la Istanbul altfel il vei plati de doua sau de trei ori mai scump.
Daca tii la pret si nu cedezi, in final vei obtine pretul tau, la jumatate din cel de plecare. In asteptarea imbarcarii spre Bosfor, cel mai bun sandvis cu peste si ceapa dulce il poti manca pe pod, in apropierea feriboturilor, pregatit la gratar imediat ce a fost pescuit. [img=42]Istanbul-Croaziera pe Bosfor[/img]
45 000 de vase trec anual prin Bosfor si numarul lor este in crestere, din cauza tancurilor cu petrol ale Rusiei, exploatat in Asia Centrala si in Caucaz.
Din clipa in clipa, ciocnirea intre ambarcatiuni este posibila, iar fotografiile raman marturie imprudentei unor capitani. Regulile sunt foarte stricte din cauza aglomerarii si este un miracol ca nu s-au produs inca tragedii.
De-a lungul tarmului sunt palatele a caror constructie a falimentat statul: Dolmabahce, muzeu al kitschului, desi dorit a fi cel mai frumos palat din lume de catre sultanul Abdulmecid si cel de-al doilea, Beylerbeyi, construit de fratele lui si succesorul la tron, Abdulaziz considerat printre cele mai frumoase din Istanbul. Aici e locul potrivit si pentru vile luxoase din lemn cu garaje pentru barci, numite yalis, exorbitant de scumpe.
Dupa ce treci de primul pod peste Bosfor, dintre Europa si Asia ai nevoie de un vas mare pentru a continua calatoria pana la al doilea pod si a trece, prin stramtoare, in Marea Neagra. [img=43]Piata de peste[/img]

Sub podul Galata este o piata de peste, care te face sa-ti doresti sa locuiesti in Istanbul, chiar daca te-ai satura sa mananci, in fiecare zi, peste din aceasta piata. [img=44]Vanzatori ambulanti[/img]

Turcii prind anual 400 000 de tone de peste de mare si 50 000 de tone din apele curgatoare. Cu toate acestea, consumul de peste este sub media mondiala, adica de 8 kg de peste pe cap de locuitor pe an, fata de 16 kg pe cap de locuitor la nivel mondial si 22 kg pe cap de locuitor, in Uniunea Europeana.

Dorada, guvizi, stavrizi, calcan, cambula, raci si alte specii, recunoscute doar de pasionati, se zbat pe tarabele curatate de comercianti echipati cu cizme de cauciuc si furtunuri cu apa.
In spatele pietei, o terasa pe care nu te astepti sa o gasesti acolo, serveste peste direct de la taraba si salate proaspete. La lumina becurilor tarabelor, cu o cismea improvizata dintr-un butoi de plastic te simti de-al locului pentru ca mananci acolo unde turistii nici nu se gandesc sa calce.