Legea de aur a lui Pareto

Este interesant pentru mine cum un truism, reiesind din diferentele evidente ale personalitatii umane, a putut gasi atata acoperire, atatia adepti, ca a putut servi cu succes ilustrarea principiului eficientei. Pentru cei pentru care nu e clara afirmatia originala, economistul italian Vilfredo Pareto a dezvoltat regula 80-20 dupa ce a constatat ca 20% din italienti detineau 80% din bogatia Italiei. Mai tarziu aceasta regula a fost aplicata in multe alte domenii, trasatura dominanta fiind cautarea excelentei si a celor care exceleaza, stretchingul pentru obiectivele indraznete si maximizarea rezultatelor e.g sa produci 80% din rezultate in 20% din timpul petrecut la munca, 20% dintre angajatii unei companii aduc 80% valoare, etc. O afirmatie banala ridicata la rang de postulat care afirma cu tarie ca relatie intre inputuri si outputuri nu este proportionala si echilibrata.
Am vazut ca exista si un site care colectioneaza astfel de propuneri de noi legi bazate pe „80% of the effects comes from 20% of the causes.”

– 20% din populatie detine 80% din inteligenta mondiala.
– folosim 20% din capacitatea intelectuala proprie pentru a face 80% din lucrurile zilnice
– pe 20% din soselele patriei avem 80% din traficul auto . Cred ca stiu si eu cateva strazi din cele 20%.. 🙂

La cateva ore de la alegeri, reflectam asupra a ceea ce s-a intamplat in campania electorala. O campanie anosta, mai statica ca niciodata – in lipsa unor candidati cunoscuti am avut senzatia ca citesc o cronica si nu asist la o dezbatere sau competitie, cu imagini de politicieni scortosi si nefotogenici si un indemn de a-i vota la fel de anost. Politicieni mai cunoscuti, cercetati penal sau acuzati de licitatii trucate recomandand alti politicieni noi… Ma intreb ce lucru bun poate aduce un astfel de endorsement, poate mai degraba un deserviciu…
Spunem deseori ca politica este arta compromisului, dar aceasta definitie este marunta si ofera perspectiva exacta exclusiv in ceea ce priveste un barter intre grupuri de oameni pentru realizarea unor interese de a prospera. Unde este aceleasi barter intre alegatori si alesi in ultimii 19 ani de la revolutie? O tona de promisiuni si realizari de le numeri pe degete in ultimii 19 ani. Sunt dezamagit pentru ca moderatorii din campanie insista in continuare pe ‘Ce veti face?’ si foarte putin pe ‘Ce ati facut concret in mandatul dvs.?’ Sigur ca problemele s-au schimbat, insa au ramas aceeasi oameni, cu aceleasi mentalitati. Partidele castigatoare nu sunt noi, sunt aceleasi care au guvernat Romania din ’89. Nu vad de unde atata pudoare (sau poate mai degraba non-combat) in a le pune intrebari foarte directe, legate de trecut si de optiunile lor. Garantia unui viitor mai bun trebuie legitimata de realizarile din trecut. Intru in joc si propun si eu o deviatie a legii lui Pareto in politica romaneasca…20% din nerealizarile lor aduc 80% lehamite si lipsa de interes la vot…Procentul inregistrat la alegeri se mentine in viata exclusiv printr-un esafodaj mental din seria automatismelor de genul ‘trebuie sa mergi la vot’ si este pacat sa lasi pe altcineva sa decida in locul tau, chiar daca optiunea iti este neclara pana nu dai cu ochii de formular in cabina de vot. Cateva subiecte unde s-a facut prea putin: reforma justitiei, lupta impotriva coruptiei, subiect mai degraba anecdotic neabordat de politicieni, constienti fiind de hilaritatea demersului. Realizarile efective validate de feedbackul alegatorilor si nu promisiunile ar putea impune pragmatismul, cheia succesului nostru in viitor. Ma bucur cand vad ca oamenii (nu toti evident) au inceput sa voteze pe chestiuni simple, dar fundamentale: cota de impozit, nivelul salariilor, indicele preturilor, asistenta medicala, educatia, etc. Nu avem nevoie sa consultam programe intregi, trebuie sa stim principalele optiuni si mai ales sa verificam daca au si au avut vreodata acoperire in realitate.
Dificultatea insa rezida in congruenta in platitudine si mediocritate. Pentru a putea compara avem nevoie de doi termeni. Insa cu fiecare nerealizare a lor, politicienii tind devina pe masura ce anii trec, sensibil egali in ineficienta si mediocritate, lipsiti de empatie (sa ne amintim tragedia recenta de la Petrila, nu ati avut un deja vu?) si ne dau celor care inca mai votam batai de cap intre a distinge intre rau si mai rau.