Concediu fără plată, opțiune legală prin care un angajat poate solicita suspendarea temporară a contractului de muncă. Acest drept este prevăzut în Codul Muncii, iar condițiile și durata concediului sunt, de regulă, menționate în contractul de muncă sau în regulamentul intern al angajatorului.
Citește și: Schimbări în Codul muncii 2025. Programul de lucru și concediul, negociate direct la angajare
Legea nu stabilește o durată maximă generală pentru concediul fără plată, motiv pentru care perioada se stabilește de comun acord între angajator și salariat sau poate fi specificată în actele interne. Dacă nu sunt prevederi concrete, durata se stabilește prin acordul părților, însă un refuz nejustificat al angajatorului poate fi considerat abuziv, scrie Playtech.ro.
Condițiile pentru ca un concediu fără plată să fie acordat în scopul formării profesionale sunt: solicitarea trebuie înaintată cu minimum o lună înainte, iar perioada poate beneficia de reglementări distincte.
Unele forme de concediu pentru formare profesională sunt considerate vechime în muncă și trebuie consultate articolelor 155 și 156 din Codul Muncii.
Perioadele de concediu fără plată nu se includ în vechimea în muncă și nu reprezintă stagiu de cotizare la pensie. Există totuși excepții: concediul fără plată pentru formare profesională, dacă este acordat în conformitate cu legea, poate fi recunoscut ca vechime.
Potrivit legislației, absențele nemotivate și concediile fără plată se scad din vechimea în muncă la stabilirea drepturilor salariale sau a altor beneficii.