Ei sunt românii care și-au găsit casa visurilor în vârf de deal. Decizia a venit după carantina din timpul pandemiei „În natură, pandemia și mai ales carantina din 2020 au avut un efect devastator asupra noastră”

Casele la țară au fost cel mai bine căutate de români după ce au fost nevoiți să stea în casă pe timpul pandemiei. Cei mai afectați au fost cei care au stat la bloc. Ei sunt dornici să evadeze din apartamentele mici și să fie înconjurați de natură, a relatat ziare.com.

Vezi și: Suma exorbitantă pe care a furat-o o menajeră de la o familie. Păgubiții sunt chiar cei care au adus-o în casă.

Ei sunt românii care și-au găsit casa visurilor în vârf de deal

În aceeași situație se afla și un tânăr care locuia într-un apartament, iar după carantină a luat decizia de a-și achiziționa casa visurilor într-o zonă împădurită.

Odată ce s-a mutat într-un loc retras, liniștit, a întâmpinat și viața la țară și necesitățile vieții de la țară.

„Pentru doi oameni obișnuiți să-și petreacă timpul liber pe coclauri, în natură, pandemia și mai ales carantina din 2020 au avut un efect devastator asupra noastră. Așa ne-am hotărât să ne căutăm un refugiu, o căsuță la țară, un loc în inima naturii, cu aer curat și multă liniște, în care să locuim măcar pe timpul verii. Căutările au durat un an, pentru că lista de dorințe era lungă, iar proprietățile ce îndeplineau condițiile noastre ne depășeau cu mult bugetul. Dar în martie 2021, am găsit locul visurilor noastre.

O căsuță cu livadă, pe un vârf de deal, înconjurată de pădure, într-un sătuc puțin populat. Ne-am îndrăgostit iremediabil de atmosferă, de livadă, de cele două căsuțe din curte, construite în 1949 din lemn (doar bucătăria este din cărămidă), de fânar, de fiecare pom și fir de iarbă. Pentru doi oameni născuți și crescuți la bloc, ce nu au avut nicio tangență cu viața la țară, sentimentul a fost copleșitor. Am știut că va fi a noastră din prima clipă, am ales cu sufletul, nu cu mintea și nu am greșit deloc.”, a povestit bărbatul.

Așadar, cei care s-au mutat de la bloc la casa la țară se confruntă cu muncile necesare la care nu toată lumea se pricepe și au nevoie de ajutor. Însă aici vine greul, este foarte complicat să găsești pe cineva priceput la aceste treburi.

„Imediat după cumpărare, a început nebunia renovării. Atunci am realizat prima dată că viața la țară, într-un sătuc depopulat, cu doar câțiva locuitori, majoritatea trecuți de 60-70 de ani, nu este deloc ușoară. Nelocuite de vreo 10 ani, cele două căsuțe necesitau reparații serioase, iar livada trebuia curățată, stropită, cosită. Dacă pentru renovarea casei știam că avem nevoie de meseriași, speram că pentru îngrijirea livezii să găsim mâna de lucru locală. Cât ne-am înșelat… tinerii din sat, ce îi pot numără pe degetele de la o mână, nu au nicio înclinație spre muncă, ci mai degrabă spre băutură. Așa că am fost nevoiți să aducem oameni din oraș să ne ajute cu îngrijirea livezii.”

Tânărul român a mărturisit că nevoia te învață. Mai mult, acesta a spus că a trăit cel mai mare șoc după ce a văzut câtă muncă este la țară.

„Șocul a fost și mai mare când am dorit să dăruiesc fânul cosit și nu l-a vrut nimeni. Un singur bunic din sat îl voia, dar cu condiția să-l transportăm noi până în fânarul lui. Fizic, să fi vrut și nu am fi putut, în condițiile în care bunicul știa acest lucru (o să vă dați seama din poze de ce) dezamăgirea a fost uriașă. Dar nu m-am descurajat deloc.

Ușor, ușor am realizat că unele lucruri, deși necesită un efort fizic uriaș pentru mine, le pot face și eu. Mi-am achiziționat tot felul de scule și unelte și am trecut la treabă. Am plantat pomi fructiferi și flori, am construit o vatră de foc pentru a putea găti la ceaun, mi-am luat o mașină electrică de tuns iarba (cea mai bună investiție ever), am amenajat o terasă, etc. Satisfacția lucrului făcut cu mâna mea a fost uriașă, nici nu au mai contat bătăturile din palme, durerile de spate sau oboseala ce ma făcea să pic lat la sfârșitul zilei.”, a mai relatat românul.

Cu toate greutățile întâmpinate, familia este mulțumită în ceea ce a investit și nu regretă deloc. Ba chiar sunt fericiți că stau într-o casă înconjurată de natură.

„Chiar dacă nu putem locui decât vara la căsuța din livadă (deși casa are acum apă, curent electric, boiler pentru apă caldă, butelie pe gaz, fosă septică), investiția a meritat din plin.

Fiecare zi petrecută în livada plină de pițigoi, fiecare seară în jurul focului, fiecare cafea savurată așteptând răsăritul, fiecare apus peste munții din jur, ne dovedește zilnic că am făcut alegerea corectă și ne umple sufletele de bucurie.

Fiecare pasăre ce cântă în livadă, fiecare căprioară sau mistreț ce ne vizitează curtea, au devenit parte din noi și le iubim. Într-o bună zi sperăm să avem curtea plină și de găini, iepuri, capre, pisici care să devină buni prieteni cu dulăii Ciobanul și Roșcovanul. Dar cea mai mare bucurie o avem în momentele în care curtea ni se umple de oameni.

P.S. 1 Suntem ușor inconștienți, știm

P.S. 2 După ce am citit câteva săptămâni postările de pe grup, mi-am făcut curaj să vă spun povestea noastră, (deși am avut rețineri mari, lesne de înțeles de ce), pentru că am descoperit cât de mulți și de minunați sunt oamenii ce gândesc la fel ca noi”, a scris tânărul pe grupul Mutat la țară – viața fără ceas.

Alte articole: Inedit! O familie de români s-a întors în țară după două decenii în care a lucrat în Italia, pentru a-și deschide o afacere: „Se poate trăi bine și la noi, în România”