România câștigă tot mai mult teren în rândul pensionarilor italieni care doresc să se stabilească în străinătate, datorită unui regim fiscal considerat mai avantajos decât cel din Italia și unui cost al vieții semnificativ mai redus. Potrivit publicației italiene QuiFinanza, sistemul românesc de impozitare a pensiilor poate reduce presiunea fiscală efectivă la mai puțin de 5% în anumite situații, ceea ce face din România una dintre cele mai atractive destinații pentru pensionarii din peninsulă, potrivit mediafax.ro.
Te-ar mai putea interesa și: Camera Deputaților a adoptat prelungirea până la 31 decembrie 2026 a facilităților de transport pentru veterani, văduve de război și pensionari
Principalul avantaj este reprezentat de modul de impozitare a pensiilor. În România se aplică o cotă unică de 10%, însă aceasta vizează doar partea din pensie care depășește pragul de 3.000 de lei pe lună. Sumele aflate sub acest plafon sunt scutite atât de impozitul pe venit, cât și de contribuțiile obligatorii, ceea ce reduce considerabil taxarea efectivă a veniturilor din pensii.
Pentru partea care depășește plafonul de 3.000 de lei se aplică, pe lângă impozitul pe venit, și o contribuție la asigurările sociale de sănătate (CASS) de 10%. Totuși, această contribuție este deductibilă din baza de calcul a impozitului, astfel încât taxarea totală nu ajunge la 20%, ci la aproximativ 19% din suma care depășește pragul neimpozabil.
Exemplul oferit de publicația italiană arată că, pentru o pensie brută de 4.000 de lei, reținerile totale se ridică la 190 de lei, ceea ce înseamnă că pensionarul încasează 3.810 lei net. În acest caz, presiunea fiscală efectivă este de numai 4,75%, nivel considerabil mai redus decât cel întâlnit în Italia.
Totuși, avantajele fiscale nu sunt disponibile pentru toți pensionarii italieni. Convenția privind evitarea dublei impuneri dintre România și Italia stabilește reguli diferite în funcție de proveniența pensiei. Astfel, foștii angajați din sectorul privat pot beneficia de impozitarea exclusiv în România, după transferarea rezidenței fiscale. În aceste cazuri, Institutul Național de Asigurări Sociale din Italia (INPS) plătește pensia în valoare brută, fără a mai reține impozit la sursă.
În schimb, foștii angajați ai statului italian, precum profesorii, funcționarii publici sau personalul medical din sistemul public, continuă să fie impozitați în Italia. Excepție fac doar persoanele care dețin și cetățenia română, acestea putând beneficia, în anumite condiții, de regimul fiscal aplicabil rezidenților din România.
Pentru a beneficia de taxarea în România, pensionarii trebuie să îndeplinească mai multe condiții administrative și fiscale. Ei trebuie să locuiască în România cel puțin 183 de zile pe an, chiar dacă perioada nu este continuă, să dețină un contract de închiriere sau un act de proprietate înregistrat la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și să se înscrie în Registrul Italienilor Rezidenți în Străinătate (AIRE) în termen de 90 de zile de la mutare. De asemenea, este necesară depunerea formularului EP-I la INPS pentru solicitarea aplicării regimului fiscal românesc.
Pe lângă avantajele fiscale, România este apreciată și pentru costul redus al vieții. În majoritatea orașelor, cheltuielile de trai sunt considerabil mai mici decât în Italia. Excepțiile sunt reprezentate de centrul Bucureștiului și anumite zone din Cluj-Napoca, unde prețurile sunt mai ridicate. În orașe precum Timișoara, Brașov sau Sibiu, chiria pentru un apartament cu un dormitor în zona centrală variază între 300 și 450 de euro pe lună, iar o cină pentru două persoane la un restaurant de nivel mediu costă, de regulă, sub 40 de euro.