Ce-au invatat bancile locale din prima lor criza: sa fie prudente, deci scumpe, si sa caute castigul in mai multe parti

Criza actuala este fara indoiala cel mai mare impas prin care au trecut bancile locale de cand s-au infiintat, in conditiile in care in cei cativa ani de existenta majoritatea au prins economia locala pe un trend de crestere continua.

Puse la punct de criza, care s-a reflectat in bilanturi printr-o crestere foarte mare a provizioanelor (rezervele realizate pentru acoperirea creditelor neperformante – n.r.), ce au inghitit enorm din profituri, bancile sunt acum in situatia de a isi regandi strategia, asa incat sa ramana profitabile. Ce variante au gasit?

Exploatarea la maxim a altor segmente de business si prudenta in privinta dobanzilor par a fi cele mai la indemana solutii preferate de bancile locale.

De ce tin bancile dobanzile sus la credite

Criza a adus cu sine scumpirea finantarilor pentru banci. Celebrul, de acum, cost al riscului de tara s-a transferat automat in costul pe care bancile au fost nevoite sa il suporte pentru finantarile atrase, ceea ce a dus in 2008 si inceputul lui 2009 la o explozie a dobanzilor la imprumuturi.

Intre timp insa, costurile achitate de banci pe resursele financiare externe au scazut mult, fara ca ele sa transfere diminuarile la nivelul dobanzilor creditelor. Ce anume le determina sa procedeze astfel?

Analistii cred ca lipsa cererii mari de credite, care nu a declansat inca o concurenta serioasa intre banci, dar si dorinta de a isi optimiza profiturile pentru a acoperi pierderile anterioare, stau in spatele acestei atitudini. Asa se face ca bancile lucreaza in prezent la creditele in euro cu marje care pornesc de la circa 4% si urca pana la 9-10%, pentru credite ipotecare, iar la aceleasi tipuri de credite, dar in lei, marjele sunt ceva mai mici, de circa 6-7%.

Daca se scade din aceste marje costul riscului de tara, pe care se presupune ca trebuie sa il suporte bancile cand se finanteaza din exterior, si care este de 3%, atunci rezulta ca din creditele oferite in prezent bancile scot un castig de circa 6-7% la euro, similar cu cel rezultat din creditele in lei.

Dragos Cabat, directorul general al CFA Romania, considera ca data fiind cererea mica care exista in prezent pentru credite, institutiile nu au un motiv pentru scaderea dobanzilor, intrucat pe piata creditarii nu s-a nascut inca o concurenta reala.

In plus, mentinerea dobanzilor mari poate avea drept motiv si realizarea unui castig care sa le permita sa acopere anumite pierderi, din perioada in care acestea au acceptat sa suporte singure cresterea costurilor la finantare, fara a o transfera automat clientilor prin scumpirea creditelor, si anume la inceputul crizei.

„Atunci cand costul riscului de tara, inglobat de regula in costul creditului, a crescut cu peste 7 puncte procentuale, de la 0,2%, cat era inainte de criza financiara, pana la 8%, in octombrie 2008, bancile nu au inglobat in intregime cresterea in dobanzile la credite”, explica Ionut Dumitru, economist sef al Raiffeisen Bank Romania, mentionand ca aceasta atitudine a condus intregul sistem bancar catre pierdere in primul trimestru.

Crescand apoi dobanzile, bancile au reusit ca din marjele existente sa isi recupereze o parte din pierderi. „De abia la finele primului semestru cred ca bancile au ajuns la break even, per sistem”, spune economistul sef al Raiffeisen Bank.

Acesta considera ca bancile nu au marit exagerat dobanzile la creditele noi, daca luam in calcul dobanzile pe care le achita pentru depozite, care sunt de asemenea mari.

Sunt de asteptat scaderi usoare de dobanzi

Sumele imense de bani care au fost aruncate de guverne in piata, pentru a scoate din criza economiile, vor creste cel mai probabil inflatia anii viitori, in special cand economiile isi vor reveni, lumea va incepe sa cheltuiasca, iar preturile vor reintra pe crestere.

Pentru a stopa fenomenul, guvernele vor ajunge la situatia de acum cativa ani, si vor fi fortate sa creasca dobanzile cheie, ceea ce va conduce si la cresterea dobanzilor interbancare, printre care si Euribor. Un alt cost care ar putea conduce la cresterea dobanzilor bancare este cel al riscului de tara, care nu se stie cum va fluctua pe viitor.

Insa, datorita dobanzilor mari din prezent la creditele in euro, in care au inclus marje mari de castig pentru ele insele, bancile locale par pregatite sa suporte o parte din costurile viitoare, fara sa mai creasca dobanzile, deci fara sa se mai ajunga la majorarea ratelor bancare. Astfel ar fi anulat riscul majorarii creditelor neperformante.

In opinia lui Dragos Cabat, in ciuda presiunilor BNR, in acest an nu vom vedea scazand foarte mult dobanzile la creditele in euro, ci am putea vedea diminuari de cel mult 1 punct procentual.

In schimb, in 2010, cand am putea vedea din nou o oarecare competitie la nivelul bancilor pe creditare, si o stabilizare a ratei Euribor si a costului riscului de tara, vom putea asista si la scaderea dobanzilor, crede Cabat, care mizeaza pe o diminuare cu circa 1-2 puncte procentuale a dobanzilor la creditele in euro.

Pentru creditele in lei, specialistii sunt de parere ca am putea vedea niveluri de dobanzi mai scazute, intr-un interval scurt de timp. Ionut Dumitru se asteapta ca dobanzile la economiile in lei sa scada sub nivelul ratei dobanzii cheie (de 8,5% pe an) pana la finele anului.

„Dobanzile la credite ar urma sa se inscrie la randul lor pe un trend descendent”, a mentionat Ionut Dumitru. Dragos Cabat crede ca am putea vedea un nivel mai mic al dobanzilor la creditele in lei, cu 1-2 puncte procentuale, chiar din acest an.

Daca business-ul de baza merge prost, celelalte segmente merg bine

Daca in primul trimestru bancile erau inca intr-o stare de inertie in privinta business-ului, si au iesit pe pierdere atat din cauza internalizarii costurilor, cat si din cauza cresterii provizioanelor, cel de-al doilea trimestru a adus o reorientare a strategiei acestora care le-a permit sa iasa pe profit. In conditiile in care creditarea, adica activitatea de baza, a mers prost, ele s-au axat pe activitati conexe, si care s-au dovenit a fi cel putin la fel de profitabile.

Ionut Dumitru a atras astfel atentia ca profiturile raportate in primul semestru de banci nu au fost realizate in special din dobanzi si comisioane, ci in special pe partea de tranzactionare si operatiuni, ponderea acesteia in castigul total crescand mult in ultimul timp.

Pe fondul crizei, bancile locale au invatat astfel sa apeleze tot mai mult la diversificarea businessului, apropiindu-se de modelul celor de pe pietele dezvoltate, care se bazeaza foarte mult pe activitatile de trezorerie si pe bancile proprii de investitii.