Cum raspunde un specialist intrebarilor fierbinti care se invart acum in mintea bancherilor

Prima intrebare

este: mai considera bancile ca statul este un client la fel de bun pentru imprumuturi, ca in 2009, tinand cont ca in ultimul timp ofera randamente tot mai mici la titlurile de stat?

Chiar daca sunt mult mai scazute decat in 2009 (6,4% pe an in prezent fata de 14% pe an, in februarie 2009), randamentele titlurilor sunt inca interesante, raportat la ce se intampla pe alte piete europene, spune Lungu.

„Scaderea randamentelor la titlurile de stat este un proces firesc pe un orizont de timp mediu, insa acum ele sunt inca la un nivel ridicat. In februarie, de exemplu, randamentele la titlurile de stat erau de peste 7% ceea ce, ajustat si
pentru riscul ratei de schimb, este inca un nivel ridicat, daca ne raportam la randamentele oferite de investitii similare in alte state ale UE”, spune acesta.

Pentru banci, aceste randamente sunt inca profitabile, tinand cont ca ele se imprumuta la costuri de 5-6% de pe piata interbancara.

Cu toate astea, este evident ca statul se imprumuta mult mai putin de la banci ca in 2009, chiar daca ele se arata inca foarte dispuse sa il crediteze. Ceea ce naste a doua intrebare: a devenit mediul privat un client solvabil, spre care bancile sa indrepte fondurile ramase neutilizate de stat?

Laurian Lungu spune ca in 2010 situatia creditarii se va schimba gradual, deoarece bancile trebuie sa acorde imprumuturi daca vor sa supravietuiasca. Bancile, spune analistul, vor trebui sa treaca o proba de foc in 2009, si anume sa rezolve ecuatia risc versus randament, exercitiu de care s-au ferit anul trecut.

„Din punct de vedere al profilului clientilor, piata prezinta acum mai multe oportunitati decat in anii precedenti, ceea ce ajuta bancile”, mai spune Lungu.

Cum ar putea bancile locale gasi acei clienti solvabili? A treia intrebare: Exista vreun model pe care l-ar putea urma pentru a obtine crestere pe creditare intr-un mod cat mai putin riscant?

Laurian Lungu este de parere ca nu exista strategii prestabilite la care piata locala de banking s-ar putea raporta, pentru a iesi din dilema creditarii: „Reactia din alte tari a bancilor a depins mult de profilul clientilor si de legaturile pe care bancile le aveau cu comunitatile locale”, spune Lungu.

Acesta da exemplul Italiei, unde clientii bancilor au beneficiat de perioade de gratie extinse in rambursarea imprumuturilor. „Insa acolo structura sistemului bancar este una fragmentata, cu multe banci mici, locale, mult mai apropiate de clienti. In general insa, nu cred ca exista un model care poate fi aplicat cu succes in orice ipostaza”, spune specialistul.

Lungu este de parere ca tocmai in lipsa „retetelor” de succes sta sansa bancilor de a se diferentia si de a apela la un model de business care sa le permita sa castige in fata concurentilor.

Ceea ce conduce la intrebarea a patra: daca se decid sa imprumute mediul privat, catre ce sectoare ar trebui bancile sa indrepte imprumuturile?

Lungu ar paria pe cel productiv si agricultura, pe care le vede drept principalele domenii cu potential de crestere ridicat pe un orizont de timp mai mare.

Fara indoiala, revenirea economiei va fi un imbold pentru banci sa dea credite. Lungu crede ca in trimestrul 2 sau 3 am putea vedea primele semne de crestere economica. „In 2010 vom avea o crestere economica marginala”, crede specialistul.

Laurian Lungu este profesor-asociat al Universitatii din Cardiff. Este de asemenea membru al Institutului de Cercetari Economice din Tara Galilor, al Institutului de Cercetari Macroeconomice din Liverpool, al Institutului „Julian Hodge” pentru Economie Aplicata. Laurian Lungu face de asemenea parte din Grupul de Economie Aplicata (GEA) si din Societatea Romana pentru Economie (SOREC).