Economist sef intr-o mare banca europeana, muzician in timpul liber: Cum se impaca una cu alta?

Ariel Emirian este cetatean francez de origine argentiniana. A plecat in Franta, din Argentina, in urma cu 20 de ani, impreuna cu familia. Experienta sa culturala din familie este mult mai vasta decat originea argentiniana: bunicii sai erau armeni, iar in urma cu multi ani bunica sa a locuit cativa ani chiar in Bucuresti, atunci cand a incercat sa scape de ocupatia turcilor. Cand a ajuns in Franta, Emirian avea 18 ani, iar principala sa pasiune era muzica.

„Am inceput sa studiez economia imediat dupa sosirea in Franta. Atunci cantam foarte mult, aveam si o trupa. Dar a trebuit sa aleg intre a face muzica si a deveni economist. Asa ca am optat pentru economie, ca sa nu-mi imbolnavesc parintii”, spune Emirian razand, si completand ca economia a devenit in timp pentru el o pasiune la fel de mare ca muzica.

Dupa terminarea studiilor, a ocupat mai intai un post de specialist in piete emergente in cadrul unui fond de administrare a activelor, iar apoi a fost specialist in riscuri de tara. A ajuns apoi in Societe Generale.

„Cand lucrezi cu piete emergente este important sa ai curiozitate, interes in legatura cu ce gandesc oamenii, sa intelegi cultura si istoria lor. Daca stii doar economie, atunci nu faci nimic. Economia se bazeaza pe comportamentul oamenilor”, spune Emirian, recunoscand ca experienta sa multiculturala l-sprijinit in profesie.

„In plus, ca economist de banca, trebuie sa intelegi mecanismele business-ului la fel de bine ca un bancher si sa combini aceste elemente cu macroeconomia invatata in scoala. Este mult de munca”.

In timpul liber mai canta si acum, mai ales la chitara, dar si vocal, iar cateodata apare si in public. „Pana acum nu am avut intre spectatori persoane care ma stiu ca economist”, spune Emirian razand, si recunoaste ca bancherilor cu care vine in contact asocierea dintre cele doua pasiuni ale sale le-ar putea parea inedita. Este de parere ca hobby-ul este esential in viata sa, pentru ca il ajuta sa fie echilibrat.

Romania trebuie sa-si gaseasca o alta cale de a iesi din criza, in afara exporturilor

Despre Romania, Ariel Emirian crede ca este o tara care, desi a inceput tarziu sa se dezvolte, a avut in ultimii ani, inainte de criza, o viteza de crestere mare, ceea ce a dus la schimbarea imaginii pe care investitorii o aveau despre ea in anii ’90 si inceputul anilor 2000.

„Cand am venit prima oara aici, in 2004, toti se intrebau de ce nu exista investitii straine si in Romania din moment ce toata Europa Centrala si de Est era impanzita de ele. Romania a demarat mai greu procesul de integrare in economia globala, dar dupa ce a facut primul pas, lucrurile au evoluat rapid. Investitiile straine directe au crescut de la un an la altul de la 2% pondere in PIB, la 7-8%”, spune economistul SocGen.

Pentru a iesi din criza, Romania trebuie sa isi gaseasca propria cale, care ar putea fi legata de dezvoltarea infrastructurii, un model de crestere verificat in timp si care a functionat foarte bine. Iar infrastructura se poate dezvolta prin fonduri europene, crede Ariel Emirian.

„Ca sa gasesti un proiect finantabil trebuie sa vezi care este cererea pentru ceea ce vrei sa implementezi. Odata ce ai gasit cererea, inseamna ca afacerea are sanse sa se dezvolte, deci poti primi finantare”, spune economistul. Fondurile sunt greu de absorbit din cauza ca este greu sa gasesti oamenii care sa faca proiecte, dar si pentru ca Romania este inca intr-o faza de inceput in accesarea fondurilor de postaderare, si trebuie sa-si rodeze toate mecanismele implicate in proces.

Exporturile, crede Ariel Emirian, nu mai pot fi un motor de crestere in 2010. „Stiu ca Dacia a fost motorul exportului romanesc anul trecut, in special datorita programelor guvernamentale care urmaresc reinnoirea parcurilor de masini. Aceste programe vor fi mult mai putin prezente in 2010, din cauza cresterii accelerate a deficitului bugetar”, spune Emirian.

„Oamenii nu isi vor inlocui masinile in fiecare an, asa ca exporturile auto bazate pe programe de tipul Rabla par a fi o afacere de o singura runda. Chiar daca Dacia a inceput sa exporte si in India si Brazilia, trebuie sa se tina cont ca ele nu sunt piete mari de desfacere, asa cum este zona euro. In plus, ca sa vinzi, trebuie sa ai un cost convenabil si este mult mai ieftin sa le transporti in zona euro decat in India sau Brazilia, asa ca plasarea masinilor pe noile piete s-ar putea confrunta si cu o problema de cost”, mai spune economistul.