Cum se vede buy back-ul de electronice prin ochii unei organizatii \”verzi\”

22 Apr, 00:01 • cristina.mihai

Raul Pop, directorul general al organizatiei Recolamp, care gestioneaza deseuri din surse de iluminat, a explicat intr-un interviu acordat DailyBusiness.ro de ce nu sunt tentante inca in Romania investitiile in platforme de reciclare, care sunt minusurile buy back-ului de electronice si cand are sanse Romania sa ajunga la nivelul UE in acest domeniu.

Cum se vede buy back-ul de electronice prin ochii unei organizatii \verzi\

Recolamp, organizatie colectiva autorizata de Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile sa preia de la producatorii romani responsabilitatea privind gestionarea deseurilor din surse de iluminat, a colectat anul trecut 158 de tone de deseuri.

DailyBusiness: Aveti in spate niste becuri foarte interesante. Care este povestea lor?
Raul Pop: Sunt niste becuri realizate de amatori, persoane care au trecut pe la „Cortul Verde” (un punct public care a functionat in Vama Veche pentru informare in privinta problemelor de mediu – n.r.) unde eram noi si au luat niste becuri arse sa le picteze, iar unele dintre ele chiar au niste povesti interesante. Spre exemplu, este un bec „imbracat” in nisip pe care l-a realizat un tanar in Vama Veche. Au fost cateva mii de oameni care au venit in Vama Veche la „Cortul Verde”in cadrul acestei campanii.

[quote]Pentru o organizatie de reciclare, un frigider colectat printr-o campanie de buy-back presupune un cost de pana la 15-20 ori mai mare, decat un frigider colectat in mod normal[/quote]
DB: Dincolo de partea „artistica”, cum merge reciclarea in Romania?
RP: Merge, insa nu as putea sa spun daca rau sau bine. Este mai bine decat deloc, asa cum era pana acum. Noi speram sa colectam macar 180 de tone de deseuri de iluminat anul acesta, dar suntem usor pusi in incurcatura de faptul ca anul trecut am gasit foarte multe stocuri de deseuri, tinute in unele locuri poate de zece ani. Acum nu ne mai putem baza pe acelasi volum din stocuri. Stiind acest lucru, am incercat sa avem cat mai multe puncte de colectare anul acesta, astfel incat sa atragem cat mai multe becuri care se ard in cursul acestui an.

DB: Cate puncte de colectare aveti in prezent?
RP: Avem 1.500 de puncte de colectare la firme private, institutii publice, firme de iluminat stradal, cladiri de birouri, biblioteci, muzee si asa mai departe si speram sa ajungem la 2.000.

DB: Cand vom putea vorbi si de colectare de la populatie?
RP: Oamenii nu inteleg inca suficient importanta reciclarii. Cunosc anumite probleme mai bine decat anul trecut, cu ajutorul unor campanii, cum este Marea Debarasare (campanie in care oamenii scot in fata casei deseurile electronice, iar de acolo sunt colectare de echipele locale de salubrizare – n.r.). Marea Debarasare este o solutie de criza pentru ca in Romania inca nu exista o infrastructura stabila de colectare, ca in Europa occidentala, unde oamenii pot gasi puncte de colectare la cateva strazi de zona in care locuiesc.

In Germania, de exemplu, nu numai ca ai puncte de colectare de acest fel la cateva strazi de casa ta, dar daca nu poti sau nu vrei sa te deplasezi pana acolo, poti chema o firma care sa iti duca obiectul la punctul de colectare contra cost. In Romania inca nu s-a ajuns la acest mod de lucru. Din contra, la noi se recompenseaza faptul ca iti arunci deseurile, ceea ce este destul de incorect ca filosofie pentru ca este vorba de un deseu, nu de o marfa. Daca obisnuiesti omul sa-si vanda si deseul, va fi foarte greu apoi sa-l convingi sa il duca la punctele de colectare ca sa protejeze mediul.

DB: Banuiesc ca va referiti la buy back, insa acest sistem este vazut de retaileri ca o buna oportunitate de business, dincolo de orice filosofie.
RP: Atunci sa o finanteze integral retailerii. Pentru asociatiile colective orice campanie de buy back este o iesire neta de cash. Noi nu facem buy back, dar din ceea ce stim de la colegii nostri, care s-au implicat in acest sistem, pentru o organizatie de reciclare, un frigider colectat printr-o campanie de buy-back presupune un cost de pana la 15-20 ori mai mare, decat un frigider colectat in mod normal, ceea ce nu este sustenabil pe termen lung.

DB: De ce aceasta diferenta de cost?
RP: Pentru ca modul de functionare al tuturor organizatiilor colective presupune incasarea unui timbru verde pe unitate de produs nou vanduta, din care finantam colectarea, transportul si reciclarea. In conditiile in care pentru un frigider care costa 1.000 lei se aplica un discount de 150 de lei in cadrul unei campanii de buy back, cineva trebuie sa acopere acel discount. Acest discount se imparte intre retailer, organizatie si brand. Deci asociatia va trebui sa plateasca 50 de lei si in plus sa suporte si cheltuielile de transport si reciclare, in conditiile in care incaseaza 20 de lei din timbrul verde pentru vanzarea frigiderului nou.

DB: Atunci, de ce sunt dispuse asociatiile sa faca asta?
RP: Ideea de la care a pornit a fost „Hai sa obisnuim oamenii ca aceste deseuri trebuie reciclate”. Ii obsnuim, dar ii obisnuim gresit, pentru ca o sa creeze dependenta, ceea ce de altfel s-a si intamplat. Dupa o campanie la Altex, incepe una la Domo, iar dupa urmeaza si alti retaileri. In plus, daca ii fac o campanie lui Electrolux si i-am stimulat vanzarile, maine vine si Artic si imi cere sa o fac si nu pot sa-l refuz pentru ca l-as pune intr-un dezavantaj competitional. Astfel, am intrat intr-un cerc din care nu mai pot sa ies, decat cand o sa imi dau seama ca nu mai am bani pentru asta.

Dupa primele astfel de campanii, brandurile au realizat ca este un foarte bun mod de a dinamiza vanzarile, mai ales acum in criza si astfel a crescut fenomenul buy-back pana la un nivel la care nu mai este sustenabil pentru organizatiile de reciclare, mai ales ca dupa ce se termina campania, oamenii nu mai aduc deseuri la reciclat pentru ca asteapta urmatoarea campanie promotionala.

[quote]O investitie intr-o unitate de reciclare de frigidere devine profitabila de la un volum de 50.000 de frigidere in sus, iar in Romania este foarte greu sa colectezi o asemenea valoare[/quote]
DB: Recolamp trimite in Germania cea mai mare parte din deseurile colectate pentru reciclare. Cand vor deveni interesante investitiile in instalatii de reciclare si in Romania?
RP: In Romania nu exista nici o investitie pentru reciclarea surselor de iluminat. Incet, incet, incep insa sa apara solutiile de reciclare pentru fiecare tip de echipament.

Noi trimitem in Targu-Mures o parte din deseuri, cele care pot fi prelucrate manual, insa o intalatie adevarata de reciclare este total automatizata.

DB: Care sunt oportunitatile unor business-uri in reciclare in Romania in momentul de fata, nu neaparat pe surse de iluminat?
RP: Ca in orice business, o investitie intr-o instalatie de reciclare este foarte dependenta de volumul de deseuri care se recicleaza. In momentul in care faci o investitie, evident ca acea investitie se amortizeaza cu fiecare unitate de materie prima prelucrata. Daca ai o tona iti imparti investitia la o tona, daca ai zece tone automat perioada de amortizare scade.

DB: Cu alte cuvinde cu cat creste volumul de colectare, cu atat cresc oportunitatile de business in reciclare?
RP: Intr-adevar limitele sunt in colectare, iar aceste limitari vin din urmatorul motiv: colectarea este scumpa si a fost pana acum ignorata de autoritatile publice. Daca autoritatile publice ar colecta de la populatie in fiecare oras asa cum ar trebui sa o faca conform legii, atunci volumul de colectare ar creste pentru ca oamenii ar avea unde sa le duca. Cineva imi spunea zilele trecute ca investitia intr-o instalatie de reciclat frigidere devine profitabila de la 50.000 de unitati in sus, iar in Romania este foarte greu sa colectezi o asemenea valoare, in conditiile in care nu exista o infrastructura in acest sens.

DB: Este si o problema de mentalitate?
RP: Este o problema de putere de cumparare (frecventa mai redusa de inlocuire a bunurilor – n.r.), nu de mentalitate. Acesta este si unul dintre motivele pentru care probababil norma de colectare stabilita de UE pentru tarile membre, de 4 kg pe cap de locuitor, va fi modificata.

DB: Cat din tinta de colectare impusa de UE a acoperit Romania anul trecut?
RP: Teoretic, Romania ar trebui sa colecteze 80.000 de tone de deseuri, iar practic anul trecut s-au colectat 15.000-20.000 de tone, potrivit estimarilor. La nivel de Europa de est nu s-au atins normele de colectare impuse de UE, media de colectare fiind de circa 1,2 kg pe cap de locuitor. Aceasta norma de 4 kg pe cap de locuitor ar putea fi atinsa in Romania pe termen lung, 5-10 ani.

In schimb in Europa de vest s-au depasit aceste tinte. Problema este ca tarile difera intre ele, puterea de cumparare difera, perioada in care pastrezi un frigider difera de la tara la tara si atunci este normal sa legi colectarea deseurilor de starea pietei. Acest lucru a fost remarcat de Uniunea Europeana dupa anumite sesizari si se discuta despre stabilirea unor tinte procentuale din volumul de vanzari si renuntarea la tintele fixe.

DB: Cum au evoluat lucrurile pentru organizatie in primele 3 luni din 2009?
RP: Veniturile noastre sunt legate de volumul vanzarilor si am sesizat o scadere fata de aceeasi perioada din 2008, iar la nivelul cheltuielilor de colectare o majorare, ca urmare a cresterii punctelor de colectare, dar suntem inca intr-o pozitie buna.

DB: Pentru a imbunatati colectarea de la populatie ce planuri aveti?
RP: Noi am incercat impreuna cu retailerii sa facem niste colturi verzi, puncte de colectare amplasate la intrarea in magazin, unde fiecare poate veni cu un deseu si sa-l depuna acolo. Asta este substanta campaniei Ziua verde, care isi propune sa lase o structura de colectare permanenta. Suntem prezenti in reteaua BauMax, cea a Bricostore, in cateva magazine Real, am fost in reteaua Praktiker, ne-am retras momentan, dar ne vom intoarce. Mai suntem in discutii cu Auchan si Kaufland. Speram sa ajungem peste tot.

DB: Cum a mers anul trecut colectarea de la populatie?
RP: Pe becuri si tuburi fluorescente nu a fost foarte semnificativ, insa au fost volume importante pe electronice. Reciclarea este inca la inceput in Romania, insa in crestere, ceea ce este foarte important.