Bărbatul care a strâns o avere impresionantă după ce a plecat în Spania la cules de căpșuni. Acum are 6 hectare de teren şi 40.000 de euro în buzunar!

„Căpşunari” este un termen inventat de români pentru români, după intrarea în Uniunea Europeană. Căpşunarii de ieri sunt acum patroni peste plantaţiile de căpşuni din Spania. Câțiva dintre ei au reușit să cumpere fermele unde munceau din greu acum 20 de ani, în timp ce alții au luat bani europeni şi au făcut cu ei afaceri de succes, relatează Observator News.

Românii care au cunoscut succesul plecând la cules de căpșuni în Spania

În Bucureşti, în anii 2000, oamenii din toată ţara stăteau la cozi, cu bagajele făcute, dorind să plece spre necunoscut pentru a-și face un trai mai bun. Știau din auzite că la mii de kilometri, în Spania, îi aşteaptă câmpuri de căpşuni şi salarii de 6-7 ori mai mari decât la noi în țară.

Un căpșunar din în Huelva povestește că în Spania câștiga o mie de euro pe lună, iar în România doar  „5-6 milioane”.

„Aşa au plecat majoritatea, cu autocarul, cu sacoşele de rafie îndesate într-un Cielo mi se pare. Cu lacrimi în ochi, lăsându-şi bătrânii la poartă. A fost un miraj şi lumea la început chiar credea că aici sunt câini cu covrigi în coadă.”, povestește el.

Citește și: Primele căpșuni românești, cu 3 săptămâni mai devreme în piețe. Care este prețul unui kilogram

În acest fel a apărut prima meserie făcută parcă special de Europa pentru România: căpşunarii.

„Chiar dacă nu se mai vorbeşte prea mult despre asta, fenomenul Căpşunarii încă există în Spania. Românii muncesc în continuare fie sezonier, fie s-au stabilit aici în Spania, tot pe câmpurile de căpşuni îi vedem. Doar că proporţia s-a schimbat, din simpli muncitori, au devenit întreprinzători.

Căpşunarii de ieri sunt patronii de azi. Sorin a ajuns în Spania în 2004, imediat ce a terminat liceul. A lucrat pentru spanioli, în condiţii grele, la cules de căpşuni. Azi, două decenii mai târziu, spaniolii lucrează pentru el. De opt ani, a devenit stăpân pe plantaţiile de căpşuni. O afacere la care a pus umărul toată familia.

Fructele pe care le culeg azi vor ajunge până mâine dimineaţă în Franţa. 5 milioane de tone de căpşuni pleacă anual în toată Europa, din zona Lepe. Un oraş din sudul Spaniei unde trăiesc, şi muncesc, mii de români.

Azi îi vezi la tot pasul, printre sutele de sere de la marginea oraşului.”, spune Bianca Iacob, reporter Observator.

Fenomenul Căpşunarilor este imens, devenind şi subiect de carte. Marius Traşcă a scris o carte care l-a făcut celebru în Madrid, despre păţaniile românilor din Diaspora.

El este unul dintre copiii care au rămas singuri în România, în momentul în care părinţii au plecat la muncă în Spania. Acum 16 ani, s-a dus și el după familia lui. A pornit de jos, la fel ca toată lumea: a împărţit pliante, a fost paznic, a lucrat şi pe şantier.

„Cel mai greu moment al meu a fost când, de pe băncile facultăţii, m-am văzut cu un sac de ciment în braţe. Ieri mă saluta rectorul facultăţii, iar acum îmi zice nea Ilie: Hai, mă, adu sacul ăla!”, povestește Marius Traşcă.

În prezent, conduce o frizerie şi visează să se întoarcă pe pământurile natale.

„E un dor continuu. Orice te-ar face pe moment fericit în altă ţară mereu îţi aduce aminte de puţinul de acasă. Câștig 58 de euro. Ce să facem în ţară? N-avem ce să facem. Unde să muncim? Că s-a desfiinţat tot. Credeţi că plecam de drag sau de graşi?”, mai spune el.

Un alt exemplu este Călin, unul dintre căpşunarii anilor 2000, care a cunoscut succesul în Spania.

„Am plecat ca tot omul. Pentru o viaţă mai bună.”, declară el.

Acum are 6 hectare de teren şi doar 5 angajaţi din Maroc. Spune că nici nu are nevoie de mai mulţi, pentru că în serele lui plantele sunt înălţate şi fructele se culeg mult mai uşor. Un sistem pentru care a luat 50 de mii de euro, fonduri europene.

Întrebat cât îi rămâne după toată munca, după o campanie, Călin a răspus:

„20-30-40 de mii… depinde de campanie. Nu cred că reușeam să fac asta în România. În ţară nu ştiu unde ai putea vinde produsul pe care îl faci. Aici ai un depozit unde poţi să mergi să dai marfa.”

Aceasta este principala problemă a micilor fermieri români de la noi. Nu pot produse sau depozita singuri suficient de multă marfă ca să intre în supermarketuri. Iar dacă nu se asociază în cooperative, n-au nicio şansă în faţa produselor de import. Astfel, ajungem ca într-un an să mâncăm peste 6.000 de tone de căpşuni aduse din afară, pentru care plătim peste 10 milioane de euro.

Vezi și: Salariu mediu anual de 82.865 de euro pentru persoanele care vorbesc limba română în Spania. Ce joburi sunt disponibile