Impactul dezastruos al celui de Al Doilea Război Mondial asupra României. Mugur Isărescu: „Deceniu catastrofal pentru stocul de aur. A coborât de la 240 de tone la 51 de tone”

Mugur Isărescu a afirmat că după cel de Al Doilea Război Mondial, a urmat un deceniu catastrofal pentru stocul de aur al României, a informat Agerpres. Așadar, stocul de aur al României a scăzut semnificativ de la 240 de tone, cel mai mare nivel pe care țara noastră l-a avut, la 51 de tone în anul 1954, a afirmat Isărescu.

Citește și: Cine sunt românii pentru care nu se interzice cumulul pensie-salariu. Nicolae Ciucă și Mugur Isărescu sunt pe lista „specialilor”

Tot el a spus că stocul de aur a ajuns la 64 de tone în 1915, iar în anul următor a ajuns la 143 de tone. Această creștere enormă se explică prin introducerea taxelor de export la cereale românești, care erau plătite de importatori în aur.

„În decembrie 1916 şi în iulie 1917 au avut loc, după cum este arhicunoscut, au fost cele două transporturi de aur la Moscova, ţară aliată, unde au fost depozitate 91,5 tone de aur fin. S-a transformat în aur fin şi cantitatea este aceasta. Deci, cantitatea aurului nostru la Moscova este în mod clar 91,5 tone de aur fin”, a spus Mugur Isărescu.

Impactul dezastruos al celui de Al Doilea Război Mondial asupra României. Mugur Isărescu: „Deceniu catastrofal pentru stocul de aur. A coborât de la 240 de tone la 51 de tone”

De asemenea, din cele 143 de tone de aur fin, BNR avea în țară dar 1,8 kilograme, la finalul războiului, din cauza suspendării și convertibilității leului în 1917.

Totuși, după 1930, stocul de aur a atins cote maxime, mai exact de 244 de tone, în anul 1944, dintre care 192 de tone erau în România, iar 51,7 tone în străinătate. Pe timpul războiului, aurul a fost ascuns cu mare grijă la Sinaia, ulterior la Tismana din cauza îngrijorărilor.

„Odată cu terminarea celui de Al Doilea Război Mondial, a urmat un deceniu catastrofal pentru stocul de aur. A coborât de la 240 de tone, cel mai mare nivel pe care l-am avut vreodată, la 51 de tone în 1954. Am cercetat şi eu, am fost foarte curios, cum am zis, ce s-a întâmplat şi am avut surpriza să constatăm că pentru intervalul ’47 – ’52 ieşirile de aur nu au fost contabilizate în bilanţul Băncii Republicii Populare Bancă de Stat, pentru a păstra secretul operaţiunii. Asta am găsit când am căutat în arhive.

Experţii noştri nu s-au lăsat, şi le adresez felicitări. Adresez şi Mariei Constantinescu, care ştiu că m-a sunat. ‘Nu găsim, domnule, la tezaur nu se găsesc date, le-au ascuns, dar nu ştim pe unde le-au ascuns’. În sfârşit, ne-a venit ideea să se uite şi prin contabilitate, în contabilitatea băncii. Trebuiau menţionate, că fac parte din activul băncii.

Deci, experţii noştri au continuat cercetările, au analizat documentele de contabilitate şi, deşi nici acestea nu au fost pe deplin lămuritoare, acum cu această carte putem spune că aurul a fost folosit în următoarele scopuri: peste 100 şi ceva de tone au fost cheltuite, ca să spunem aşa; importul de cereale pe seceta din ’45 – ’46; pe urmă, prezenţa Armatei Roşii. Aici a apărut şi principiul lui Petru Groza spus, declarat: decât să flămânzească un popor şi să moară de foame, mai bine renunţăm la aur, a spus dânsul. Cum s-a tradus în practică acest slogan? Prin garantarea importurilor de cereale cu rezerva de aur.

Deci, mai întâi, s-a importat, nu s-a primit în cadrul Planului Marshall, s-a importat din Uniunea Sovietică, s-a gajat cu aur şi la scadență nu am putut să dăm banii necesari….la scadenţă a spus aşa: ‘Ţara n-a mai avut resurse să achite importurile’ şi aurul gajat a fost pierdut. De fapt, cu el s-a plătit grâul şi cerealele care s-au importat”, a explicat Mugur Isărescu.

Cel de-al doilea obiectiv pentru care aurul a fost cheltuit pe achiziționarea de armament sub presiunea Uniunii Sovietice, fiind cumpărat și de Cehoslovacia, a declarat guvernatorul BNR.

Isărescu a adăugat că, „în mod curios, apare că o parte din aur a fost folosit la plata sancțiunilor prevăzute prin Tratatul de pace de la Paris”. Aurul a mai fost folosit şi la plata unor licențe din Occident pentru tehnologia modernă necesară industrializării care a început anii ’50.

Alte articole: Ce părere are Mugur Isărescu despre impozitul progresiv și cum explică gaura din buget de 20 de miliarde de euro