Laura Kovesi, declaraţii zdrobitoare: „Klaus Iohannis mi-a cerut demisia în 2018, înainte de semnarea decretului de revocare. Am refuzat”

Laura Kovesi, care a fost revocată din funcţie de preşedintele Iohannis, în cele din urmă, a văzut această cerere a şefului statului ca pe o încercare de a evita un scandal public, dar spune că a refuzat să facă acest gest pentru că nu crede că rolul său ar fi fost acela de „a ajuta preşedinţii să treacă peste momente delicate, când trebuie să explice propriile decizii”.

„Da, este un lucru pe care nu l-am făcut public. A fost o discuție între noi. N-am considerat că trebuie să fac public acest lucru. Mi-a cerut demisia. Am refuzat.

Nu avem niciun motiv să demisionez. Rolul meu nu este să ajut președinții să treacă peste momente delicate când trebuie să explice propriile lor decizii. Nu mă consideram vinovată cu nimic. Așteptam să ….la finalul mandatului, dacă am fost revocată, cineva măcar să mulțumească pentru ce am făcut, nu să-mi ceară demisia”, a spus Laura Kovesi pentru G4Media.

Întrebată cum a primit atât revocarea, cât şi cererea preşedintelui de a demisiona, Kovesi a spus că nu a fost dezamăgită, pentru că ştia că revocarea a fost decizia CCR, nu a lui Iohannis.

„N-am luat-o în niciun fel. Știam că este acea decizie a Curții Constituționale. Știam că trebuie să semneze decretul de revocare. Mă așteptam să mi se spună ok, mulțumim pentru ce ai făcut la DNA, bine, rău nu contează. Eu am mulțumit tuturor celor care au fost înaintea mea și colegilor pentru munca lor. Mi s-a cerut demisia. Am zis că nu, ce zic eu dimineața când mă uit în oglindă? Vreau să fiu cu conștiința împăcată, să fiu liniștită. Și asta a fost”, a mai explicat Kovesi.

Fosta șefă a DNA a mai declarat că instituția pe care a reprezentat-o, care a marcat recent 20 de ani de la înființare, „rămâne o instituție care va fi în sufletul meu”.

Citeşte şi: Gabriela Firea vrea să schimbe mentalitatea românilor: ”30% femei pe liste la alegerile locale şi în consiliile de administraţie ale companiilor de stat!”

„Detașată nu pot să fiu, am lucrat 5 ani acolo. Au fost 5 ani foarte grei și cu colegi care și-au asumat foarte multe riscuri. Vă amintiți că o perioadă lungă de timp toți am fost hărțuiți, umiliți, atacați, făcuți în toate felurile, doar pentru că am îndrăznit să ne facem treaba. Eu nu zic că am fost perfecți, nu zic că am fost perfecți, nu zic că dosarele au fost perfecte.

Poate au fost colegi care au făcut greșeli, poate că au fost dos dosare în care n-a fost sută la sută perfecțiunea, dar ne-am străduit, am încercat să arătăm că legea este egală pentru toată lumea. Am avut curaj, ne-am asumat ceea ce avem de făcut. Deci, pentru mine, DNA rămâne o instituție care va fi în sufletul meu și nu pot să fiu detașată. Și sunt aceeași oameni în DNA acum. Dacă ar fi să comentez, aș spune: nu-i lăsați singuri. Deci, o perioadă lungă de timp, cel puțin până a început Parchetul European să lucreze, ei au fost lăsați singuri”, a adăugat Laura Codruța Kovesi pentru sursa citată.

Întrebată de către cine a fost DNA lăsată singură, Kovesi a explicat.

„De toate celelalte autorități ale statului. Singurii care i-au sprijinit a fost încă opinia publică, probabil că n-au obținut rezultatele la nivelul de așteptare al societății, dar eu văd că ei se străduiesc, eu văd că muncesc.

Sunt aceiași oameni care au curaj și acum, nu sunt singuri. Sunt împreună cu Parchetul European și lucrăm împreună. Și avem dosare în care lucrăm împreună cot la cot și sunt convinsă că o să vină și rezultate. Deci, dacă ar fi să zic de ceva de DNA aș zice: nu vă lăsați și continuați și fiți curajoși.

E greu, e dificil să-ți asumi responsabilități, dar ai o instituție în spatele tău, ești protejat de lege, că ești independent și acum ai și o instituție europeană care trebuie să stabilească niște standarde și care te ajută. Deci, doar cumva să-și regăsească curajul și să lucreze în continuare, pentru că sunt convinsă că o fac”, a încheiat fosta șefă a DNA.

Citeşte şi: Raluca Turcan dă vina pe supraimpozitarea muncii part-time pentru scăderea locurilor de muncă. Eu o consider o măsură greșită”