\”Principiul lui Peter\”: Cum s-au prabusit companii-gigant din cauza incompetentei

Esecurile suferite de companiile financiare sugereaza o evolutie organizationala care respecta principiul lui Peter, scrie Kay. „Institutiile financiare s-au diversificat in nivelul lor de incompetenta. Si-au extins activitatile spre sectoare pe care le intelegeau mai putin, pana cand au fost induse in eroare de actiuni pe care nu le-au putut intelege pana la capat”, scrie Kay.

Liderul asigurarilor din SUA, AIG, a devenit in timp cel mai mare trader pe contracte derivate de tipul credit default swap. In tranzactiile cu derivate, compania a implicat o divizie de 120 de oameni, care au adus in colaps firma cu 120.000 de angajati in total.

Hypo Real Estate, cea mai mare banca ipotecara din Germania, care beneficia inainte de criza de extrem de profitabila pozitie dominanta pe piata, a decis subit sa cumpere o companie specializata in strangerea de fonduri care urmau sa fie imprumutate autoritatilor. S-a ajuns astfel la unul dintre cele mai rasunatoare falimente.

Plictiseala a jucat un rol cheie in dorinta de diversificare a activitatii. Asa se face ca institutiile care erau conduse intr-o maniera traditionalista au incercat sa se extinda spre activitati noi. Noilor intrati in sofisticatele linii de business li s-a oferit, asa cum se intampla in cazul noilor angajati, actiuni pe care toti cei vechi in bransa le refuza, scrie Kay, pe care nu le-au inteles, si care, in cele din urma, i-au distrus.

Dorinta de a incerca provocari noi este admirabila si perfect umana, atrage atentia editorialistul, insa devine foarte costistor pentru actionari sa isi lase executivii sa faca acest lucru intr-un mod necontrolat.

Cititi un comentariu pe acest subiect pe blogul Trenduri Economice