Ne laudam ca avem o tara frumoasa si bogata, cu resurse, cu peisaje spectaculoase si oameni primitori. De 23 de ani, nu facem altceva decat sa o vindem, bucata cu bucata.
De la petrol, la gaze, ape si resurse minerale, paduri, terenuri, fabrici si uzine, am vandut tot ce se putea pana acum. Politicienii ne-au povestit ca, daca le vom trece in proprietate privata, Romania va avea de castigat. O vom duce mai bine. Vom trai bunastarea la care am sperat in anii comunismului.
Le-am vandut, de cele mai multe ori pe bani putini, am cheltuit banii pe pensii si salarii, am irosit zeci de miliarde de euro intr-un sistem birocratic, corupt, fara sa castigam nimic concret.
Strainii au venit, au cumparat ieftin si, cu complicitatea politicienilor, ne-au convins ca e bine sa ne indatoram, sa ne imprumutam de la banci, noi, persoane fizice, institutii, stat. Asta pentru ca in viitor, economia va creste, vom avea salarii mai bune, vom plati dintr-un foc toate datoriile.
Dupa 23 de ani de reforme, cu ce ne-am ales? Cu o tara in genunchi din punct de vedere economic, fara capacitati industriale. Cu exceptia Dacia, economia romaneasca arata mai prost ca in anii 80. Ce producem inafara de agricultura si masini?
Am innebunit populatia, nu ne mai crede, iar o frecamMugur Isarescu, guvernatorul BNR
Romania a devenit o tara buna de muls. Resursele sunt singurele care ne-au ramas si care atrag inca interesul investitorilor. Austriecii ne-au luat petrolul, canadienii ne vor aurul, americanii cauta gazele din Marea Neagra si cele de sist.
Mai avem ceva de vandut? Pamantul. Pe persoana fizica. De la 1 ianuarie 2014, strainii vor putea sa cumpere terenuri in Romania. Ne vom vinde tara la pret redus. Vom gasi tot mai des inscriptia “acces interzis – proprietate privata”.
Traim intr-o tara in care politicienii, cei care ne conduc, nu au coloana vertebrala. Nu a existat unul care sa nu fi intins mana dupa banii strainilor.
Ne-au vandut tara, bucata cu bucata, ne-au amanetat viitorul, imprumutand peste masura atunci cand n-au mai avut de unde sa mulga.
Cum ne protejam tara?
Ce-i de facut? Cazul Rosia Montana poate fi, din multe puncte de vedere, un bun inceput pentru a ne recupera resursele. Nu judecam oportunitatea investitiei, nici macar cat de periculoasa pentru protectia mediului.
Ne intereseaza insa ca Romania sa isi asume un castig corect din aceasta investitie. Daca tot ne vindem aurul, macar sa o facem pe bani mai multi. Redeventa de 6% este o gluma buna, in conditiile in care alte tari cer 70-80%. Vrem sa stim ce va face statul cu banii primiti de la RMGC, ce plan de investitii are.
O analiza despre ce castiga si ce pierde statul din Rosia Montana cititi aici.
Vrem sa stim ce se intampla cu exploatarile de petrol si gaze Petrom-OMV. Anul viitor expira, in sfarsit, perioada de gratie de 10 ani in care austriecii au platit o taxa infima pentru a scoate si vinde in profit petrolul si gazele romanesti. Aflati aici mai multe detalii.
La fel, asteptam ca Guvernul sa ia masuri concrete pentru a evita scoaterea Romaniei la mezat. De pe 1 ianuarie, strainii vor putea cumpara terenuri in Romania.
Cum ne protejam tara? Sunt doar trei dintre temele importante care trebuie sa fie pe agenda politicienilor. Balacareala politica trebuie sa inceteze, iar premierul Ponta sa devina un manager de tara. Daca nu e capabil, sa faca la fel ca in cazul firmelor de stat. Sa faca un concurs de manager de tara.
“Romanii s-au plictisit de politicile structurale. Am innebunit populatia, nu ne mai crede, iar o frecam", afirma ieri guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. N-o fi nici el un "cal breaz", dar in acest caz, are dreptate.
2. Nu se respecta principiul "the polluter pays". Se capitalizeaza castigurile, urmarindu-se maximizarea profitului pe termen scurt si se socializeaza riscurile (de default, de mediu, de variatie a pretului aurului, operationale, etc.), pierderile (financiare deja suferite pana in prezent, culturale, arhitecturale, sociale, istorice, patrimoniale, naturale, etc.) costurile proiectului. Concluzie: in cazul absurd in care un proiect de acest gen ar fi demarat, el poate fi facut doar de stat, riscurile de mediu fiind pe o durata nedeterminata si cheltuielile aferente la fel, deci statul trebuie sa isi asume castigul pe termen scurt in pofida riscurilor majore pe termen lung. Ne aflam insa in cazul in care o companie castiga pe termen scurt, iar statul trage ponoasele pe termen lung.
3. este un proiect care nu are nimic cu o strategie de dezvoltare economica sustenabila la nivel national. Trebuie sa urmarim cresterea de valoare adaugata, de produse hi-tech. Nu exportul de aur brut (atentie!! Romania nu are calitatea de exportator de lingouri, nu mai are posibilitatea de a stanta), care sustine foarte putin dezvoltarea de clustere industriale.
4. castigul propus Romaniei e absolut caraghios. Drept comparatie, in ultimii doi ani, din Romania au iesit mai mult de 3 md euro prin sistemul bancar, prin faptul ca bancile mama nu isi mai sustin filialele locale si scad expunerea, cifra cu mult mai mare decat castigul estimat de la rosia montana de ~ 1 Md EUR.
5. etc, etc.