Rusia își intensifică atacurile asupra Europei. Riscul unui pas greșit crește în fiecare zi

Rusia își intensifică presiunile asupra Europei, într-o strategie care urmărește să facă războiul să pară tot mai aproape, fără să declanșeze un conflict direct cu NATO și să provoace Occidentul fără a-l obliga să răspundă, scrie Nick Paton Walsh, corespondent-șef al CNN pentru securitate internațională.

În ultima săptămână, Moscova și-a intensificat acțiunile din „zona gri” împotriva NATO, de la atacuri cu drone și incidente aeriene până la acte de sabotaj care au afectat infrastructura feroviară europeană. Nimic din toate acestea nu este întâmplător. Iar aceste incidente au loc după săptămâni de avertismente potrivit cărora Moscova ar încerca să escaladeze confruntarea cu NATO, dar poate nu pentru că urmărește sau își permite un conflict deschis cu cea mai mare alianță militară din istorie.

În schimb, președintele rus Vladimir Putin are două obiective, favorizate de o administrație Trump care nu dorește să îl provoace și care mai are jumătate de mandat de parcurs, precum și de faptul că apărarea antiaeriană a Ucrainei este insuficient aprovizionată.

Primul obiectiv este să facă resimțit și tot mai greu de ignorat costul sprijinirii Ucrainei și să influențeze percepția alegătorilor europeni, în condițiile în care partidele de dreapta favorabile Rusiei încearcă să câștige putere electorală în mai multe țări din regiune.

Al doilea obiecctiv este să testeze Articolul 5 – fundamentul alianței NATO, potrivit căruia un atac asupra unui membru este un atac asupra tuturor – și o preocupare de lungă durată a lui Putin.

Să nu existe nicio îndoială: Rusia scapă în prezent nepedepsită după acte de sabotaj, încălcări ale frontierelor și comploturi pentru asasinate care, în timpul Războiului Rece, ar fi provocat o anxietate existențială. Acum, toate acestea par să fi devenit ceva obișnuit.

După cum a spus un diplomat european: „Ceea ce se întâmplă acum ar fi declanșat Articolul 4 al NATO în urmă cu doar câteva luni”, referindu-se la prevederea din tratatul Alianței care solicită o reuniune de urgență în cazul unei crize. „Acum, a devenit aproape un eveniment cotidian.”

Vorbind sub condiția anonimatului, pentru a putea discuta despre un subiect sensibil, diplomatul a adăugat că obiectivul Rusiei este „să sperie Europa și să o determine să renunțe la sprijinirea Ucrainei” și „să se joace cu teama de escaladare”.

Problema pentru NATO este că aceste acțiuni ale Rusiei ar putea fi doar începutul unei serii mai ample de atacuri și provocări

Un acord de pace pare mai îndepărtat ca oricând, în condițiile în care Statele Unite nu reușesc să exercite o presiune eficientă, iar Putin pare hotărât să-și atingă obiectivul de a prelua regiunea Donbasului de est și, ulterior, poate și alte teritorii ale Ucrainei.

Iar în timp ce risipa îngrozitoare de resurse umane a Rusiei în atacurile de infanterie de tip „valuri umane” de pe linia frontului îi limitează într-o anumită măsură ambițiile, complexul militar-industrial al Kremlinului îi oferă opțiuni concrete: o formă ieftină și eficientă de putere aeriană, pe care adversarii săi se străduiesc să o contracareze și pe care Rusia o poate produce în cantități din ce în ce mai mari.

Dronele rusești Geran 4 și 5 sunt propulsate de motoare turboreactoare fabricate în China, care costă aproximativ 40.000 de dolari, potrivit oficialilor ucraineni și relatărilor din presă, în timp ce fiecare dronă are un preț de vânzare de aproximativ 70.000 de dolari.

Racheta de croazieră Banderol are o rază de acțiune de aproximativ 500 de kilometri, o viteză de circa 700 de kilometri pe oră și un focos cu o greutate cuprinsă între 114 și 150 de kilograme, în funcție de sursă și de configurație. Potrivit unor relatări, ar putea costa doar 100.000 de dolari.

Lipsa de precizie și de rafinament tehnologic a acestor arme este compensată de volumul uriaș de producție. Iar Rusia pare să fie abia la început: fabrica de drone Alabuga își extinde rapid capacitatea de producție pentru a trimite pe front și în afara acestuia un număr tot mai mare de astfel de arme.

Producția este esențială. Dr. Marina Miron, din cadrul Departamentului de Studii de Apărare de la King’s College London, a declarat că „adaptarea în ceea ce privește producția, lanțurile de aprovizionare, logistica și doctrina” reprezintă o componentă esențială a oricărei strategii, chiar dacă atrage mai puțină atenție decât integrarea inteligenței artificiale în sistemele de recunoaștere și atac folosite pe câmpul de luptă de Ucraina și Rusia.

„Ambele părți încearcă să se adapteze și să inoveze, pentru a profita de o fereastră scurtă de oportunitate… în timp ce adversarul concepe contramăsuri” pentru a opri noile progrese, a spus ea.

„NATO este mult în urmă în ceea ce privește pregătirea pentru a face față acestor schimbări”, a adăugat Miron. „Nu este vorba doar despre construirea unor sisteme de apărare împotriva dronelor… [ci] despre regândirea întregii doctrine.” Ea a spus că, în mod ideal, NATO nu ar trebui să copieze Ucraina sau Rusia, ci să se adapteze la „lecțiile oferite de ambele părți”.

Miron a spus că probabilitatea unui război convențional este „scăzută”, dar că NATO se va confrunta, în schimb, cu „evenimente” sub pragul unui conflict deschis, precum cele pe care le-am văzut în Polonia, România, Danemarca și în alte țări.

În această criză care se conturează, una dintre provocările pentru statele membre NATO este modul în care pot transmite populației gravitatea amenințării cu care se confruntă în mod constant, fără a provoca panică și fără a-i oferi Moscovei o victorie psihologică. Este aproape imposibil să găsești echilibrul potrivit.

O dronă care a ratat la limită o țintă în apropierea unui aeroport german, o rachetă balistică ce a căzut într-o zonă neconstruită din Polonia, presupuse comploturi pentru asasinarea unor persoane menționate în rechizitoriile depuse la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Sud al New Yorkului. Lista incidentelor se extinde de la sfârșitul verii, la fel ca potențialul lor letal și aria geografică în care se produc.

Este posibil ca Moscova să fie mai bine adaptată acestui tip de dans precar. Un înalt oficial european a declarat că mentalitatea rusă este mai bine adaptată decât cea a NATO la escaladarea imprevizibilă.

„Rușii au teoretizat încă din perioada sovietică ajustarea flexibilă a puterii și agresiunii”, a remarcat el.

„Pentru NATO, gestionarea escaladării în acest mod este un fenomen mai nou. Așadar, există lucruri pe care NATO trebuie să le învețe.” El a adăugat: „O reacție exagerată nu este utilă, dar nici să întorci celălalt obraz nu este o soluție.”

La un moment dat, Moscova va comite o eroare, va depăși o limită și va obliga un stat membru NATO să răspundă într-un fel sau altul prin forță

Nu ar fi ceva fără precedent: în Siria, un atac lansat în 2018 asupra unor poziții americane de mercenari ruși din gruparea Wagner a provocat un răspuns militar american extrem de dur.

De asemenea, nu trebuie să uităm că armamentul și serviciile de informații furnizate de statele europene membre NATO ajută zilnic Ucraina să lovească ținte din Rusia. În multe cazuri, este vorba despre armament cumpărat și furnizat de statele NATO, dar utilizat de militarii ucraineni. Moscova – în perspectiva sa distorsionată de faptul că este statul invadator – poate considera că ripostează.

Dar, atunci când Rusia va face această greșeală, escaladarea pe care o va declanșa ar putea duce confruntarea la un nivel pentru care nici armata NATO, nici opinia publică din țările Alianței nu sunt pregătite. Iar acest moment pare să se apropie cu fiecare zi care trece, scrie Nick Patton Walsh pentru CNN.

Citește și: Parlamentul European propune un „Scut pentru democrație” împotriva ingerințelor străine, cu Rusia în centrul preocupărilor