Un avertisment pentru cumpărătorii de minerale critice: evitați „munții de unt” și „inundațiile” de aluminiu

Pe măsură ce eforturile guvernelor occidentale de a constitui stocuri de rezervă și de a combate dominația Chinei prind avânt, directorii din industrie, investitorii și analiștii intervievați de Reuters au indicat riscul repetării unui scenariu de tip supraofertă (în limba engleză, termenul folosit este glut).

„Este nevoie de o anumită coordonare între guvernele occidentale, pe măsură ce încearcă să stimuleze producția nouă”, a declarat Brett Beatty, partener la Resource Capital Funds, o firmă de private equity axată pe sectorul minier, care furnizează niobiu și tantal guvernului SUA prin intermediul participațiilor sale în Global Advanced Metals.

„Cel mai mare risc este ca fiecare să acționeze pe cont propriu”, a adăugat Beatty. „Vom genera cu toții multipli ai volumelor de care are nevoie lumea, iar apoi totul se va prăbuși, pentru că se va ajunge la o supraofertă”.

SUA au alocat peste 20 de miliarde de dolari pentru a-și susține sectorul mineralelor critice

SUA au alocat peste 20 de miliarde de dolari pentru a-și susține sectorul mineralelor critice prin multiple programe și instrumente de finanțare, inclusiv 10 miliarde de dolari pentru stocul său strategic, Project Vault.

Australia a alocat cel puțin 13 miliarde de dolari australieni (9,42 miliarde de dolari SUA) pentru a sprijini dezvoltarea mineralelor critice prin cel puțin cinci programe, inclusiv propria rezervă strategică.

Pământurile rare reprezintă o mică parte din piața mineralelor critice de 320 de miliarde de dolari, pe care Agenția Internațională a Energiei (AIE) se așteaptă să o vadă dublându-se până în 2040.

Sectorul pământurilor rare, care produce magneți puternici utilizați în tehnologiile de apărare, producția avansată și echipamentele medicale, a valorat aproximativ 6,4 billion dolari (miliarde) în 2024, conform cifrelor AIE.

Cu toate acestea, SUA, Uniunea Europeană, Australia și Japonia au promis ajutoare financiare combinate pentru proiecte de pământuri rare la nivel global care depășesc deja această valoare de piață, arată o analiză Reuters.

Gestionarea riscurilor de supraofertă

În anii 1980 și la începutul anilor 1990, subvențiile, energia ieftină și garanțiile de preț au alimentat o supraproducție masivă de produse lactate europene – supranumită „munții de unt” –, „inundații” de aluminiu rusesc și de lână australiană, care au inundat piețele globale, au trimis prețurile în cădere liberă și au propagat efecte negative mult dincolo de granițele naționale.

Valul de investiții occidentale este deja setat să împingă unele pământuri rare (un grup de 17 elemente metalice) în excedent, în următorii ani, potrivit lui David Merriman de la Project Blue, o firmă de consultanță. El a adăugat, totuși, că nu se așteaptă la apariția unor excedente masive deoarece guvernele ar putea tempera sprijinul acordat.

„Stocurile administrate de guverne pot opri achizițiile, ceea ce poate avea un impact de echilibrare a pieței, iar în prezent există doar o capacitate limitată susținută prin prețuri minime garantate (în englează price floors) sau achiziții garantate de către guverne”, a spus el.

Pentru moment, stocurile nu prezintă niciun risc de a inversa tendința și de a bloca piețele, a declarat pe 6 mai Amanda Lacaze, CEO al Lynas Rare Earths (LYC.AX), cel mai mare producător de pământuri rare din lume din afara Chinei.

„Sunt destul de atentă la volumul de pământuri rare care se află în stocuri în întreaga lume chiar acum, iar acesta nu este foarte mare”, a spus ea.

Ministrul australian pentru Resurse, Madeleine King, a declarat pentru Reuters la începutul acestui an că sprijinul acordat de țară pentru stocurile sale de rezervă este „foarte diferit de situația lânii”.

„Este vorba despre o investiție țintită, bazată pe proiecte, pentru a face ceva să funcționeze, pentru a crea lanțuri de aprovizionare sigure pentru industria prelucrătoare australiană, dar și pentru vecinii noștri și partenerii cu viziuni similare ”, a spus ea.

O anumită coordonare globală este deja în curs de desfășurare. Țările din Grupul celor Șapte (G7) se află în discuții pentru a crea un secretariat permanent care să se asigure că planurile de creștere a aprovizionării cu minerale critice supraviețuiesc dincolo de președințiile lor rotative, au declarat la începutul acestei luni cinci surse familiare cu discuțiile.

Congo a stocat cobalt și a stabilit cote de export pentru a-și crește veniturile din minerit

Intervenția guvernamentală a adus un succes notabil pentru unii, inclusiv pentru Republica Democratică Congo (RDC), care a stocat cobalt și a stabilit cote de export pentru a-și crește veniturile din minerit.

Pe termen scurt, politica a ridicat prețurile globale, ajutând la umplerea casieriei statului, însă restricțiile prelungite riscă să accelereze tranziția către înlocuitori, deoarece cumpărătorii caută surse de aprovizionare mai sigure, a declarat Geraud-Christian Neema, editor pentru Africa la China Global South Project, un organism non-profit axat pe rolul Beijingului în economiile emergente.

Autoritățile se confruntă acum cu un echilibru dificil: relaxarea cotelor ar putea declanșa creșteri masive ale exporturilor din partea unor jucători precum compania chineză CMOC (603993.SS) și ar putea anula câștigurile, în timp ce menținerea lor strictă riscă o erodare pe termen lung a cererii, a spus el.

Republica Democrată Congo a urmat o cale deschisă de Indonezia, care în 2020 a interzis exporturile de minereu de nichel pentru a încuraja procesarea internă și pentru a crește veniturile din resursele sale.

În termen de trei ani, producția s-a triplat, iar țara și-a consolidat poziția de producător dominant la nivel mondial. De atunci însă, a impus restricții stricte asupra cotelor miniere pentru a opri supraproducția și scăderea prețurilor – iar săptămâna trecută a dezvăluit un plan de centralizare a controlului asupra exporturilor de mărfuri.

O modalitate de a reduce riscul de supraofertă ar fi adăugarea de capacități de procesare la operațiunile existente, astfel încât metalele țintă să fie produse ca subproduse, mai degrabă decât să urmeze semnalele de preț, a declarat Huw McKay, cercetător invitat la Universitatea Națională Australiană, care a ocupat anterior funcția de economist-șef al BHP.

Modelul respectiv este deja în derulare în Australia de Vest, în parteneriat cu Alcoa (AA.N) și compania japoneză Sojitz (2768.T), și include sprijin din partea guvernelor din Japonia, Australia și Statele Unite. Proiectul presupune construirea unei instalații pentru extragerea galiului în cadrul operațiunilor de alumină ale Alcoa, în apropiere de Perth.

Trafigura a demarat, de asemenea, un proiect de extragere a antimoniului la topitoria sa de plumb Nyrstar (NYR.BR) din Australia de Sud.

Având în vedere nivelul ridicat al cheltuielilor de capital (capex) ale marilor companii miniere, McKay a afirmat că investițiile guvernelor occidentale sunt „mai degrabă finanțare de tip seed capital”.

La momentul analizei Reuters, (1 dolar = 1,3795 dolari australieni).

Citește și: SUA: Trump propune crearea unei rezerve de minerale critice, în valoare de 12 miliarde de dolari, pentru a contracara dependența de China