Escapismul

Saptamana trecuta am intalnit un cuvant care mi s-a parut interesant – escapismul – caruia i-am acordat un moment de reflectie pe care incerc acum sa il documentez. Am putea defini escapismul ca acea atitudine mentala de a fugi/scapa de ceva anume, mai mult sau mai putin definit. „Ce iti doresti?” intreaba dieteticianul. „Sa slabesc, sa scap de cateva kilograme” raspunde clientul. „Care este scopul tau in aceste sedinte?” intreaba psihoterapeutul. „Sa ma las de fumat” raspunde clientul. Probabil „Sa respir usor si sa am o stare buna a sanatatii” ar suna ciudat…

Ma surprind uneori dominat de formulari negative ca si prim gand, motiv pentru care recunosc oficial ca sufar de cel putin o forma usoara de escapita. Si de asemenea ma tratez constient. Am avut un acces de escapita carieristica acum cativa ani prin faptul ca voiam foarte mult sa plec de la firma pentru care lucram atunci. Si am vrut atat de mult incat am facut un pas pe care initial l-am regretat enorm: erau efectele colaterale ale escapismului.

Escapismul netratat poate dauna grav fiintei. Putem merge catre anumite scopuri sau fugi de anumite temeri. Ambele reprezinta surse de motivatie insa vor genera rezultate diferite. Cand avansezi privind in urma la acel ceva de care vrei sa scapi este foarte probabil sa cazi intr-un altceva pe care nu l-ai observat.

Ne dorim sa scapam de criza financiar-economica mondiala, sa eradicam coruptia, poluarea, criminalitatea, evaziunea fiscala, toate plagile updatate ale Egiptului si suntem surprinsi ca parca vointa noastra de a scapa de ele le potenteaza si mai mult. Este perfect normal, pentru ca pastram in centrul atentiei problema. „Nu te urca pe scaun” graieste vocea parentala catre mintea necoapta a copilului, mesaj care declanseaza probabil un proces difuz care in termeni de dialog intern matur ar suna la modul „din ton deduc ca este o comanda, trebuie sa fac ceva, nu imi este clar ce, dar vad ca mi se atrage atentia catre scaun”… restul este spectacolul vietii.

Acel ceva cu care ne ocupam mintea eu il vad ca pe alegere personala. Ne putem ocupa mintea cu starea de facto sau cu starea dorita. Cat timp vom fugi de ceva in loc sa ne indreptam catre ceva vom suferi de escapita. Daca argumentatia de mai sus nu are sens pentru tine, atunci nu te gandi la un elefant roz.