Socialismul ca tentatie universala

Prin socialism, in conceptia impusa de Leonid Brejnev, se intelege regimul in vigoare in URSS. Chiar si la ora actuala exista inca oameni fascinati de Che Guevara, vazut ca un erou, care in acceptia unui fel de pseudo-romantism socialist si comunist, lupta pentru dreptate sociala. Din punct de vedere economic s-a ajuns pana la ideea ca exista „homo oecomicus sovieticus asemanator cu omologul sau occidental, in sensul ca daca ar fi planificator sau manager sovietic, supusi acelorasi presiuni, reguli si stimuli s-ar comporta exact la fel” („The Soviet Economic System”apud Alain Besancon, Anatomia unui spectru, Editura Humanitas, Bucuresti, 1992, p. 27).  In mod eronat, economia socialista se spune ca ar fi orientata spre binele social legitim al omului adica spre avutia sociala. In acest sens, Iosif Stalin vorbea despre „asigurarea satisfacerii maximale a nevoilor materiale si culturale ale societatii”(Iosif Stalin, Problemele economice ale socialismului in URSS, Editura pentru literatura politica, Bucuresti, 1952, p. 45). Tot aici Iosif Stalin facea si o critica a sistemului capitalist care urmareste „asigurarea profitului capitalist maximal prin exploatarea, ruinarea si pauperizarea majoritatii populatiei tarii respective, prin  aservirea sistematica a popoarelor din alte tari, mai ales din tarile inapoiate,in sfarsit prin razboaie si militarizarea economiei nationale, utilizate pentru asigurarea profiturilor celor mai inalte”(Alain Besancon, op. cit.). O simpla analiza economica arata ca economia socialista este un exemplu de birocratie irationala. De exemplu colectivizarea care a avut drept scop cresterea productiei agricole, in realitate, a dus la ruinarea taranilor, iar apoi, nationalizarea care a urmarit dezvoltarea industriala a condus, in realitate, la o productie pe stoc si la o multime de muncitori pauperi. De fapt, principiul de baza al socialismului a fost distrugerea „lucrurilor si oamenilor”(ibidem, p. 38) pentru binele si „salvgardarea puterii”(ibidem, p. 31). Colectivizarea, cooperativizarea si nationalizarea nu  sunt nicidecum un raspuns la problemele sociale ale omenirii. Din nefericire nu poate fi eradicat in totalitate flagelul saraciei, iar atunci este nevoie in societate de „iubirea caritas”(Benedict al XVI-lea, Deus Caritas Est, partea a II-a) prin care oamenii din toata lumea sunt chemati sa participe impreuna la ameliorarea starii de saracie printr-o actiune politica, economica si sociala orientata spre binele comun.
Dr. Adriana Macsut