Omenirea a consumat resursele anului în doar șapte luni. Ziua în care s-au epuizat resursele naturii din 2025

Data „World Overshoot Day” este stabilită anual de către Global Footprint Network, un think tank fondat în 2003, cu sedii în Statele Unite, Belgia și Elveția, care dezvoltă instrumente precum amprenta ecologică și biocapacitatea pentru a susține sustenabilitatea, notează Libertatea.

Te-ar mai putea interesa: UE vrea să ofere recompense fermierilor care protejează natura

În 2025, Ziua Depășirii Resurselor Pământului a fost calculată pentru 24 iulie, mai devreme decât în anii precedenți: 1 august în 2024 și 2 august în 2023.

„Ziua Depășirii Resurselor Pământului înseamnă că umanitatea utilizează în prezent natura de 1,8 ori mai repede decât ecosistemele se pot regenera. Oamenii emit mai mult CO₂ decât poate absorbi biosfera, utilizează mai multă apă dulce decât se reînnoiește, taie mai mulți copaci decât pot crește din nou, pescuiesc mai repede decât se reînnoiesc stocurile de pește, etc.

Această suprautilizare peste ceea ce natura poate reînnoi epuizează inevitabil capitalul natural al Pământului. Aceasta compromite securitatea resurselor pe termen lung, în special pentru cei care deja se luptă să acceseze resursele necesare pentru a funcționa”, susțin cercetătorii de la Global Footprint Network.

Situația actuală accentuează stagflația, insecuritatea alimentară și energetică, crizele sanitare și conflictele. „Regiunile, orașele, companiile și țările nepregătite pentru această realitate previzibilă se confruntă cu riscuri mult mai mari. Chiar dacă Earth Overshoot Day din acest an este cel mai devreme înregistrat vreodată, data a rămas, de peste 15 ani, într-un interval restrâns, survenind constant după doar șapte luni din an. În restul anului, omenirea continuă să consume resurse într-un mod nesustenabil.

Astfel, chiar dacă data pare stabilă, presiunea asupra ecosistemelor crește constant, deoarece efectele depășirii sunt cumulative, iar deficitul anual contribuie la o datorie ecologică tot mai adâncă”, subliniază comunicatul Global Footprint Network.

Efectul exploatării pădurilor și agricultura

Alexandru Tătar, doctorand la Facultatea de Geografie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, susține că silvicultura, agricultura și pescuitul sunt principalele sectoare economice care extrag biomasa de pe Pământ pentru a susține, atât literal, cât și simbolic, economiile globale.

Cererea tot mai mare de biomasă a afectat profund pădurile din întreaga lume. Deși după decenii de exploatare peste capacitatea de regenerare, pădurile acoperă încă aproape o treime din suprafața Terrei și găzduiesc majoritatea diversității biologice terestre.

Acestea adăpostesc 80% din speciile de amfibieni, 75% din speciile de păsări, 68% din mamifere și peste 60% din plantele vasculare — precum ierburile, coniferele și plantele cu flori, care au țesuturi specializate pentru transportul apei și nutrienților. Deși eforturile globale de reducere a defrișărilor și degradării pădurilor au avut unele rezultate, ambele fenomene continuă cu ritmuri alarmante și contribuie major la pierderea biodiversității.

Compensările prin expansiune naturală și reîmpăduriri au fost parțial eficiente, însă între 1990 și 2020 s-au pierdut aproximativ 420 de milioane de hectare de păduri, rezultând o scădere netă de 178 milioane de hectare la nivel global.

„Principala cauză a defrișărilor este extinderea agriculturii pentru a hrăni populația globală în creștere și pentru a se adapta la schimbările de regim alimentar care au însoțit creșterea veniturilor. Între 2000 și 2010, creșterea vitelor și cultivarea de soia și de palmieri de ulei de către marile exploatații comerciale au reprezentat 40% din defrișările tropicale. Creșterea agriculturii locale de subzistență a reprezentat alte 33 de procente.

Atunci când pădurile și pășunile sunt transformate în terenuri agricole și pășuni, se poate pierde solul vegetal valoros. Se estimează că jumătate din stratul superficial al planetei a dispărut prin eroziune în ultimii 150 de ani”, completează cercetătorul de la Universitatea Babeș-Bolyai.

Amprenta ecologică a României

Acesta analizează evoluția amprentei ecologice și a biocapacității României în perioada 1961-2024.

„Graficul oferă o imagine clară asupra dezechilibrului tot mai accentuat dintre consumul de resurse și capacitatea ecosistemelor de a le regenera.

Începând cu anii 90, odată cu tranziția economică și creșterea nivelului de trai, România a intrat într-un deficit ecologic cronic.

Amprenta ecologică a crescut constant, în timp ce biocapacitatea a rămas relativ constantă, ceea ce înseamnă că țara consumă mai mult decât poate susține în mod natural. Pentru România, aceste date subliniază urgența adoptării unor politici economice sustenabile.

Este esențială tranziția către o economie circulară, reducerea risipei, investițiile în energie regenerabilă și protejarea capitalului natural. Doar prin integrarea limitelor ecologice în deciziile economice putem asigura un viitor echilibrat și durabil pentru generațiile viitoare”, spune Alexandru Tătar.

Cercetătorul propune, de asemenea, o soluție pentru conservarea resurselor și încetinirea fenomenului de „overshoot”: crearea unui nou sistem în lanțul economic de aprovizionare cu alimente.

„Sistemul alimentar actual funcționează conform următorului lanț: producători sau fabricanți, distribuitori (sau angrosiști), comercianți cu amănuntul, clienți sau consumatori. Noul sistem creează un al cincilea element în acest lanț, și anume complexul de resurse alimentare, care urmărește să reducă dependența de importuri și să distribuie resursele alimentare către populația locală. Un exemplu este axa geografică a orezului la nivel mondial: China-Filipine-Indonezia-Vietnam-Cambodgia-Thailanda-Burma-Bangladesh-India-Pakistan.

Această axă susține 90% din consumul mondial de orez, la care se adaugă populația locală, care cuprinde cele mai mari țări din lume din punct de vedere al creșterii demografice. Complexul de resurse alimentare pentru orez este relansat pentru a atenua presiunea consumului intern, pentru a sprijini exporturile și pentru a reduce vulnerabilitatea la schimbările climatice”, mai afirmă Alexandru Tătar.

Complexul de resurse alimentare al axelor geografice reprezintă un model economic care previne întreruperile în distribuția alimentelor către populație și sprijină exportul către axele geografice consumatoare, fără a compromite securitatea alimentară a regiunilor producătoare.

Cercetătorii sunt în general de acord că, din punct de vedere economic, depășirea resurselor naturale în doar șapte luni este un exemplu clar de eșec al pieței, cu impact asupra întregii populații.

Cea mai semnificativă schimbare ar surveni dacă emisiile de CO2 provenite din combustibilii fosili ar fi reduse cu 50%, ceea ce ar amâna „Ziua Depășirii Resurselor Pământului” cu trei luni, până la sfârșitul lunii octombrie.

Te-ar mai putea interesa: Remedii naturale pentru detoxifiere. Băutura cu prune și amestecul care curăță vasele de sânge