Industria spaniolă câștigă teren în Europa, susținută de energia regenerabilă și costurile mai mici cu forța de muncă

Industria spaniolă demonstrează un dinamism remarcabil, în timp ce principalele economii industriale ale Europei continuă să resimtă efectele șocurilor succesive din ultimii ani. Reziliența sa se bazează pe o structură de producție diversificată, costuri competitive și un potențial energetic semnificativ.

Industria spaniolă are de trecut o provocare reală, și anume, ca aceste „avantaje să fie transformate în câștiguri durabile de productivitate”, spune Laurine Pividal, economist Coface pentru Europa de Sud.

Spania a avut, începând din 2022, una dintre cele mai rapide evoluții economice din Europa, cu ritmuri anuale de creștere de două până la șase ori peste media Uniunii Europene, potrivit analizei Coface.

Performanța economiei s-a reflectat și în sectorul industrial, unde producția manufacturieră a trecut peste nivelul înregistrat înainte de izbucnirea războiului din Ucraina.

Evoluția contrastează cu situația din Germania și Italia, ale căror industrii manufacturiere nu au revenit încă la nivelurile de dinaintea războiului.

Unul dintre factorii care au susținut industria spaniolă este structura mai diversificată a producției

Germania și Italia au o expunere mai mare pe industrii precum cea auto, producția de mașini și metalurgia, sectoare afectate puternic de creșterea costurilor energiei.

În Spania, industria este distribuită mai echilibrat între mai multe sectoare. Industria farmaceutică, producția de echipamente electrice și electronica au contribuit la susținerea producției, alături de industrii cu un consum ridicat de energie, precum producția de hârtie, mase plastice și produse chimice.

Poziția Spaniei în comerțul european oferă un alt indicator al competitivității sale industriale

Din 2015 până în prezent, țara și-a menținut cota de piață în Uniunea Europeană, în timp ce Germania și Franța au pierdut din cota de piață.

Un avantaj important pentru producătorii spanioli îl reprezintă și costul forței de muncă. În 2025, costul orar al muncii în industria manufacturieră din Spania era cu 40% mai mic decât în Franța și cu 43% sub nivelul din Germania. Diferența de cost contribuie la compensarea nivelului mai redus al productivității muncii și susține competitivitatea companiilor spaniole.

Acest avantaj începe însă să fie pus sub presiune. Între 2022 și 2025, costul orar al muncii în industria manufacturieră a crescut cu 15%, în timp ce productivitatea reală a avansat cu mai puțin de 3%.

În același timp, cea mai mare parte a noilor locuri de muncă a fost creată în sectoare cu valoare adăugată redusă. Dacă diferența dintre ritmul de creștere a costurilor cu forța de muncă și cel al productivității se va menține, avantajul de cost al industriei spaniole ar putea să se reducă treptat.

Energia reprezintă un al doilea avantaj important pentru Spania. Extinderea rapidă a capacităților de producție a energiei solare și eoliene a redus dependența economiei de gazele naturale și a schimbat structura sistemului energetic.

Potrivit Coface, gazul influențează prețul energiei electrice în Spania în aproximativ 15% din timp, față de 89% în Italia la începutul anului 2026. Dependența mai redusă de gaz limitează expunerea economiei spaniole la șocurile de pe piețele internaționale de energie.

Dezvoltarea regenerabilelor a contribuit și la poziționarea Spaniei pe piața europeană a contractelor de achiziție de energie pe termen lung, cunoscute sub denumirea de PPA. Spania reprezintă aproximativ un sfert din capacitatea contractată prin astfel de acorduri la nivel european.

Avantajul oferit de energia regenerabilă nu se transferă însă integral către producătorii industriali

Prețurile mai reduse de pe piața angro sunt compensate, în parte, de costurile de utilizare a rețelei, de nivelul subvențiilor și de investițiile încă insuficiente în infrastructura electrică și în capacitățile de stocare.

Coface arată că, pentru fiecare dolar investit în dezvoltarea surselor regenerabile, Spania alocă aproximativ 0,30 dolari pentru rețelele de transport și distribuție a energiei, comparativ cu aproximativ 0,70 dolari în majoritatea țărilor europene.

Deficitul de infrastructură a avut efecte directe asupra producției de energie. Constrângerile rețelei au dus la limitarea a până la 11% din producția de energie regenerabilă a Spaniei în 2025, potrivit analizei.

Investițiile în rețea devin astfel esențiale pentru ca avantajul creat de extinderea energiei regenerabile să poată fi valorificat de industrie. Spania are în plan investiții suplimentare de 17,9 miliarde de euro în infrastructura electrică.

Pe termen lung, evoluția sistemului energetic ar putea deveni un factor important pentru competitivitatea industriei spaniole, în condițiile în care companiile europene își reduc emisiile și caută surse de energie cu emisii mai scăzute și costuri competitive.

Coface subliniază însă că energia și costurile mai reduse cu forța de muncă nu sunt suficiente pentru a garanta menținerea avantajului industrial

Spania trebuie să transforme aceste avantaje în creșteri de productivitate și să țină pasul cu necesarul de investiții în rețele și stocarea energiei.

Pentru industria spaniolă, următorii ani vor depinde astfel de capacitatea economiei de a combina avantajul energetic, creat de dezvoltarea regenerabilelor cu investiții în infrastructură și cu o creștere mai rapidă a productivității.

Citește și: România alungă forța de muncă, în timp ce Spania o legalizează. Pierderi de sute de milioane și un eșec strategic