Pârtia de schi din București, o poveste aproape uitată, a fost un loc unic unde locuitorii capitalei se bucurau de sporturile de iarnă fără să fie nevoiți să călătorească la munte. Amenajată în 1933 pe Dealul Piscului, o fostă groapă de gunoi transformată ulterior în Parcul Tineretului, pârtia dispunea de nocturnă, trambulină de sărituri și trei trasee cu dificultăți diferite, atrăgând mii de iubitori ai iernii, potrivit bugetul.ro.
Te-ar mai putea interesa și: Scandal pe pârtie: Turist lovit cu schiurile la coada de la telegondola din Poiana Brașov
foto: pârtia de schi
Această inițiativă a luat naștere din pasiunea românilor pentru schi, inspirată de Familia Regală, și din necesitatea de a avea o alternativă la stațiunile montane precum Predeal sau Sinaia. Sub conducerea edilului Dem I. Dobrescu, supranumit „Primarul Târnăcop”, au fost deschise trei pârtii: una pentru începători, una pentru schiori mai experimentați și una pentru săniuță. Accesul costa doar cât un bilet de tramvai, făcând sporturile de iarnă accesibile pentru toată lumea.
Pârtia avea un farmec aparte: schiorii, îmbrăcați în costumele lor de munte, navigau pantele iluminate de reflectoare până târziu în noapte. Trambulina din lemn oferea salturi spectaculoase de până la 25 de metri, iar cabana din apropiere servea țuică fiartă și ceai. Într-o descriere din 1938, jurnalistul Jean Dedulescu relata atmosfera vibrantă și animația comparabilă cu pârtiile de la munte, subliniind cum zăpada transforma peisajul citadin într-un decor idilic.
„Într-o însorită dimineață, am vizitat pista de schi de pe dealul Cocioc, unde mulțimea schiorilor, veselia, antrenul și măiestria sportivilor, ne-au fost o dovadă că sportul acesta se poate practica și într-un decor citadin. Am mai avut ocazia să vorbim aici de locurile acestea, unde se află dealul Cocioc, la marginea unuia din cele mai originale cartiere ale Capitalei.
Aici se află, strânse laolaltă de mâna năstrușnică a destinului, cimitire, sanatorii, cârciumi vestite, saloane de dans, gropi de gunoi, terenuri elegante pentru sport și clădiri moderne. E aproape chintesența unui oraș, cu toate durerile și bucuriile sale! Aici vin, în fiecare după amiază, pasionații sportului de iarnă, care nu se pot deplasa la munte. Ce importanță are că, dincolo de imensa groapă cu gunoaie și stuf, peste care zăpada a pus un strat purificator de alb imaculat, se văd acoperișurile caselor, turlele bisericilor, acea aglomerație de clădiri care formează orașul.
La Cocioc, cu șase lei, cât este costul unui bilet de tramvai, poate toată lumea să-și satisfacă pasiunea pentru ski, și cu un dram de imaginație se poate adopta un decor, din care să dispară tot ce nu amintește muntele. Mișcarea, animația, e la fel de mare, ca pe orice pistă de la munte”, scria, în 1938, jurnalistul Jean Dedulescu de la “Ilustrațiunea Română”.
Deși astăzi Dealul Piscului face parte din Parcul Tineretului, această parte a istoriei Bucureștiului rămâne un simbol al creativității și al dorinței locuitorilor săi de a găsi bucurie în mijlocul orașului. Pârtia de schi de pe Cocioc a fost mai mult decât o simplă pistă; a fost un loc de întâlnire și distracție, oferind o experiență autentică de iarnă în inima capitalei.
„Un aspect feeric la pista de ski, atunci când se lasă noaptea. De departe, din orașul întrezărit prin ceața serii, se văd aprinzându-se primele lumini, în căsuțele mici de mahala. Apoi se ridică spre cer, ca un incendiu uriaș, lumină mare a orașului. Reflectoarele puternice luminează pista de ski, pe care întârziații și pasionații o parcurg ca niște săgeți negre.
A sunat însă ora plecării. Tramvaiul cunoaște avalanșa unor oaspeți ciudați, pe cari locuitorii mahalalei îi privesc mirați. Sunt skiorii, cu costumele lor de munte, cu skiurile în spinare, cari se împrăștie spre casele lor”.
Te-ar mai putea interesa și: Haos pe pârtii! Turiștii care caută locuri mai libere de schiat au blocat complet stațiunile