De ce sunt necesare șase luni pentru adaptarea producției la cerințele Directivei tutunului?

15 Feb, 15:15 • Redactia DailyBusiness

Companiile de tutun solicită Guvernului, printr-o scrisoare semnată de conducerea British American Tobacco, Japan Tobacco International și Philip Morris România, asumarea de urgență a cadrului de reglementare clar, ferm și predictibil, care să nu blocheze buna funcționare a unui sector economic cu o pondere semnificativă în veniturile la bugetul de stat.

De ce sunt necesare șase luni pentru adaptarea producției la cerințele Directivei tutunului?

Producătorii au arătat
astăzi, practic, în fabrica JTI din București, de ce sunt necesare șase luni
pentru adaptarea producției la cerințele Directivei tutunului, care nu a fost
încă transpusă în legislația națională. Reprezentanții fabricii de pe platforma
Pipera au explicat în detaliu etapele și timpul alocat pentru fiecare
operațiune de pregătire și tipărire a ambalajelor, operațiuni executate în străinătate,
de furnizori globali, precum și în ce constă producția propriu-zisă, adică
fabricarea și împachetarea țigaretelor, în fabricile producătorilor de tutun
din România.

Procesul
de pre-producție și tipărire a ambalajelor este efectuat de furnizori globali
externi (care nu au filiale în România).

Pe
piața locală sunt produse și comercializate circa 150 de sortimente de
țigarete. Anul trecut, în România, au fost fabricate circa 1.200.000.000
pachete de țigarete. Toate ambalajele necesare producției au fost concepute și
tipărite în străinătate de către furnizori specializați.

Înainte
de tipărire, trebuie pregătite desenele tehnice și ștanțele cu avertismentele
de sănătate și adaptate designul și grafica pentru fiecare dintre cele 150 de
sortimente.

Această pregătire este făcută de doar două companii globale care
deservesc toți producătorii de tutun din Europa. Odată încheiată pregătirea
graficii și ștanțelor, se comandă cilindrii și cartonul. În lume, există
numai trei furnizori de cilindri pentru rotogravură. Pregătirea cilindrilor
durează până la 14 săptămâni.

Cilindrii sunt apoi transportați la cele câteva
tipografii de profil. De la instalarea cilindrilor în tipografie și până la
definitivarea comenzii de tipărire trec aproape șase săptămâni. Dintre tehnicile
de tipărire (rotogravură – tipărire cu cilindri, offset – tipărire cu plăci și
flexo), este preferată rotogravura, chiar dacă este mai scumpă, pentru că
menține calitatea tiparului la tiraje mari și reprezintă o piedică în calea
contrafacerii (offset-ul este utilizat pentru volume mici).

După
tipărire, ambalajele sunt transportate în fabricile locale. Transportul, cu
tirul, durează până la o săptămână. Producerea și împachetarea propriu-zisă a
țigaretelor, în fabricile producătorilor de tutun, se face în aproximativ trei
săptămâni, după care urmează distribuția în țară, către depozite, magazine,
chioșcuri etc.

Numărul furnizorilor globali de ambalaje este limitat, iar
modificările trebuie făcute pentru toate cele 28 de state membre aproape
simultan. Așadar, se aplică principiul „primul venit, primul servit”,
capacitățile de producție ale furnizorilor trebuind în mod normal rezervate cu
câteva luni în avans.

Rezervarea se poate face doar după ce legea și normele ei
de aplicare sunt definitive. Fabricile din România nu au rezervat încă nimic,
iar piețele cu legi adoptate sau proiecte de lege foarte avansate au lansat
deja comenzi.

Demersurile
industriei tutunului referitoare la transpunerea Directivei 2014/40/UE.
Semnificația datei de 20 mai 2016.

Conform
textului Directivei, data limită de transpunere prin lege și data de conformare
a producției coincid (20 mai 2016). Èšigaretele fabricate conform actualei
Directive vor mai putea fi puse pe piață după 20 mai 2016, doar dacă au fost
fabricate înainte de această dată.

Însă producția este limitată de
legislația fiscală, deci industria nu poate produce în prezent stocuri
suficiente pentru acoperirea necesarului în perioada de vară.

De
aproape doi ani, producătorii de țigarete cer autorităților, în mod repetat,
adoptarea cât mai rapidă a legii referitoare la Directiva tutunului, explicând
în toate comunicările oficiale că sunt necesare șase luni pentru adaptarea
producției la noile cerințe.

Astfel, pentru conformarea producției la 20 mai
2016, era nevoie ca legea și normele de aplicare să fi fost publicate până
la începutul lui decembrie 2015. Ca urmare, companiile sunt deja în situație de
avarie. Dacă fabricile nu vor mai putea produce, piața legală se va bloca
tocmai la vară, în perioada de vârf, iar pierderile la buget vor fi, în medie,
de circa 250 milioane de euro lunar, reprezentând taxe și contribuții.

Comerțul
ilegal cu țigarete, care a ajuns în noiembrie 2015 la 17,5%, va crește rapid,
în condițiile în care produsele legale nu vor mai fi disponibile.

Pentru
că Directiva însăși prevede 20 mai 2016 ca dată limită de transpunere, dar și
de conformare a producției la noile cerințe, România nu este într-o situație
singulară.

Mai multe state UE sunt în întârziere dar, de exemplu, în proiectele
de transpunere, Polonia și Danemarca prevăd perioade de tranziție necesare
producției de până la nouă luni, pentru a nu pune în pericol veniturile la
buget.

Precizări
suplimentare:

Solicitarea unei perioade de șase luni pentru adaptarea producției nu
înseamnă „amânarea Directivei”, așa cum greșit au afirmat diverși
politicieni. Dimpotrivă, am cerut urgentarea transpunerii și o perioadă de
grație pentru producție de șase luni de la intrarea în vigoare a legii și
a normelor de aplicare, sau permisiunea de a produce în paralel conform
vechii și noii Directive și de a ne adapta din mers noilor cerințe, astfel
încât, la 20 mai 2017 (termenul pentru „piața curată”, prevăzut în
Directivă), pe piață să nu mai existe decât produse de tip nou.
Orice Directivă trebuie transpusă la nivel național prin
lege. „Transpunerea” nu este sinonimă cu traducerea. Ca urmare,
textul publicat în Jurnalul Oficial al UE în aprilie 2014 este doar baza
comună și poate suferi modificări/ completări semnificative pe parcursul
proceselor legislative din cele 28 de state membre. Așadar, cu toate că
știam de doi ani ce prevede Directiva, nu am putut demara adaptarea
producției în absența legii naționale, care poate conține și alte
prevederi decât cele din textul de bază.
Industria a explicat situația în ședința Comitetului din 21
ianuarie, singura întâlnire pe această temă, la
care a fost invitată să participe. Toți reprezentanții instituțiilor
membre au fost de acord că trebuie găsită o soluție, cu excepția
reprezentanților Ministerului Sănătății și a rezervelor experților de la
Ministerul de Externe. Comitetul a decis să trimită Premierului un
Memorandum pe această temă.
Conform
informațiilor din presă, Proiectul de lege urmează să fie definitivat
la nivelul Executivului și trimis la Parlament pentru aprobare.
Informațiile primite până acum de la Ministerul Sănătății sunt incomplete
și nimeni nu poate garanta cum va arăta textul final și când anume va fi
aprobat de Legislativ. Activitatea Parlamentului ar putea fi influențată
de perioada electorală. Prin urmare, pentru că mai sunt doar trei luni
până la 20 mai, producatorii au cerut Guvernului
ordonanță de urgență.

Industria tutunului e
reprezentată de patru investitori multinaționali, British American Tobacco,
Japan Tobacco International, Philip Morrris Trading și Imperial Tobacco,
primele trei având fabrici locale a căror producție e exportată în proporție de
60%. Companiile de țigarete au virat în 2015 la bugetul de stat, circa 3
miliarde de euro, fiind al doilea mare contribuabil, după sectorul petrolier.
Suma reprezintă aproape 2% din PIB și 12,5% din totalul veniturilor
bugetare. Companiile de tutun, aflate în România de peste 20 de ani, dețin
capacități importante de producție. În industrie lucrează aproape 4.000 de
angajați, fiind generate alte 45.000 de locuri de muncă indirecte.