Finante-Banci

ICCJ sesizeaza Curtea Constitutionala cu privire la modificarile aduse Codului penal

12 Dec, 18:46 • Redactia DailyBusiness
Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a decis joi sa sesizeze Curtea Constitutionala cu privire la modificarile aduse Codului penal de catre Camera Deputatilor, prin care presedintele Romaniei, deputatii si senatorii sunt scosi din definitia ''functionarilor publici''.
ICCJ sesizeaza Curtea Constitutionala cu privire la modificarile aduse Codului penal

Instanta suprema sustine ca prin
modificarile aduse Codului penal se incalca mai multe dispozitii ale
Constitutiei, respectiv „egalitatea in drepturi”,
„cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice,
fara privilegii si fara discriminari”.

De asemenea, ICCJ atrage atentia ca
Romania a semnat Conventia penala privind coruptia, adoptata la
Strasbourg la 27 ianuarie 1999, si Conventia Natiunilor Unite
impotriva coruptiei, adoptata la New York la 31 octombrie 2003, prin
care statul roman si-a asumat obligatia de a incrimina coruptia
activa si coruptia pasiva a membrilor adunarilor publice nationale.

Conducerea ICCJ a convocat joi
Sectiile unite ale acestei instante, din totalul de 111 judecatori in
functie fiind prezenti 92.

„In urma discutiilor ce au
avut loc, deliberand, Sectiile unite au hotarat sa fie sesizata
Curtea Constitutionala cu privire la neconstitutionalitatea
dispozitiilor art. I pct. 5 si art. II. pct. 3 din Legea pentru
modificarea si completarea unor acte normative (PL-x nr. 680/2011),
precum si a dispozitiilor articolului unic din Legea pentru
modificarea art. 253 (1) din Codul penal (PL-x nr. 467/2012), in
raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei,
precum si cu prevederile art. 11 alin. (1) si (2) din legea
fundamentala”, se arata intr-un comunicat postat pe site-ul ICCJ, conform Agerpres.

ICCJ explica si care sunt
considerentele care au stat la baza acestei sesizari.

Astfel, dispozitiile art. I pct. 5
si ale art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea si completarea
unor acte normative (PL-x nr. 680/2011) excepteaza de la dispozitiile
art. 147 din Codul penal, care definesc notiunile de „functionar
public” si „functionar”, precum si de la dispozitiile
art. 175 din noul Cod penal (Legea nr. 286/2009 privind Codul penal),
care definesc notiunea de „functionar public”, o serie de
categorii de persoane — „Presedintele Romaniei, deputatii si
senatorii, precum si persoanele care isi desfasoara activitatea in
cadrul unei profesii liberale, in baza unei legi speciale si care nu
sunt finantati de la bugetul de stat”.

Instanta suprema arata ca efectul
dispozitiilor art. I pct. 5 si ale art. II pct. 3 din Legea pentru
modificarea si completarea unor acte normative (PL-x nr. 680/2011)
consta, in principal, in restrangerea sferei de aplicare a tuturor
normelor de incriminare care prevad, ca subiect activ, persoana care
are calitatea de „functionar public” sau „functionar”
in sensul art. 147 din Codul penal sau calitatea de „functionar
public” in acceptiunea art. 175 din noul Cod penal, excluzand
incidenta acestei categorii de norme de incriminare in cazul
persoanelor exceptate de la dispozitiile art. 147 din Codul penal si
art. 175 din noul Cod penal.

Dispozitiile articolului unic din
Legea pentru modificarea art. 253 (1) din Codul penal (PL-x nr.
467/2012) restrang sfera de aplicare a normei de incriminare a
conflictului de interese la persoanele care savarsesc fapta in
exercitarea atributiilor de serviciu „ce rezulta dintr-un
contract de munca si o fisa a postului semnate cu o institutie dintre
cele prevazute la art. 145” din Codul penal, excluzand incidenta
normei de incriminare in cazul tuturor persoanelor care exercita
functii alese sau numite, functii care nu implica incheierea unui
contract de munca cu una dintre institutiile prevazute in art. 145
din Codul penal si nu presupun exercitarea atributiilor de serviciu
pe baza unei fise a postului. 
Curtea suprema reaminteste ca,
in conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutia
Romaniei, dispozitii consacrate „egalitatii in drepturi”,
„cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice,
fara privilegii si fara discriminari”.

De altfel, Curtea Constitutionala a
constatat in jurisprudenta sa, prin considerente cu valoare general
obligatorie, ca „violarea principiului egalitatii si
nediscriminarii exista atunci cand se aplica tratament diferentiat
unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila
sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul
inegal si mijloacele folosite”.

Judecatorii considera ca diferenta
de tratament juridic instituita prin modificarile aduse Codului penal
„nu are o justificare obiectiva si rezonabila, in conditiile in
care conduce la excluderea incidentei unor norme de incriminare in
cazul unor categorii de persoane aflate in aceeasi situatie cu
persoanele carora normele de incriminare le sunt aplicabile”,
puncteaza iCCJ.

Referitor la dispozitiile art. 147
din Codul penal, respingand exceptia de neconstitutionalitate a
acestor dispozitii, CCR a retinut in considerentele Deciziei nr.
1611/2011 ca, „tinand seama de sfera atributiilor ce intra in
competenta primarului, care prin excelenta au conotatii de putere
publica, apare justificata vocatia primarului la calitatea de subiect
activ pentru infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul,
precum si pentru cele de coruptie. in caz contrar, se poate desprinde
concluzia ca primarul este deasupra legii, neputand fi cercetat si
pedepsit pentru savarsirea unor infractiuni care aduc atingere
activitatilor de interes public, cum ar fi de exemplu cele de abuz in
serviciu contra intereselor publice, de luare de mita, de primire de
foloase necuvenite, de fals intelectual si altele, fapt care ar fi
incompatibil cu functionarea statului de drept”.

ICCJ sustine ca aceste considerente
din decizia CCR nr. 1611/2011 sunt pe deplin aplicabile in cazul
functiilor alese exceptate de la dispozitiile art. 147 din Codul
penal si de la dispozitiile art. 175 din noul Cod penal, precum si in
cazul functiilor alese si numite, eliminate din sfera subiectului
activ al infractiunii de conflict de interese.

„De asemenea, avand in vedere
sfera atributiilor ce intra in competenta functiilor alese sau
numite, care nu implica incheierea unui contract de munca cu una
dintre institutiile prevazute in art. 145 din Codul penal si nu
presupun exercitarea atributiilor de serviciu pe baza unei fise a
postului, dar care, prin excelenta, au conotatii de putere publica,
este justificata vocatia acestora la calitatea de subiect activ
pentru infractiunea de conflict de interese prevazuta in art. 253 (1)
din Codul penal”, mai spune instanta suprema.

„Din continutul dispozitiilor
art. I pct. 5 si ale art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea si
completarea unor acte normative (PL-x nr. 680/2011), precum si ale
articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253 (1) din Codul
penal (PL-x nr. 467/2012) s-ar putea desprinde concluzia ca toate
categoriile de persoane exceptate de la art. 147 din Codul penal si
art. 175 din noul Cod penal sau eliminate din sfera subiectului activ
al infractiunii de conflict de interese prevazuta in art. 253(1) din
Codul penal sunt deasupra legii, neputand fi cercetate si pedepsite
pentru savarsirea unor infractiuni de serviciu sau de coruptie, fapt
care ar fi incompatibil cu functionarea statului de drept”, se
mai arata in comunicatul iCCJ.

Constitutia Romaniei, in
dispozitiile art. 11 alin. (1) si (2), stabileste ca „statul
roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta
obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte”, iar
„tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte
din dreptul intern”.

Prin Legea nr. 27/2002 a fost
ratificata Conventia penala privind coruptia, adoptata la Strasbourg
la 27 ianuarie 1999, iar prin Legea nr. 365/2004 a fost ratificata
Conventia Natiunilor Unite impotriva coruptiei, adoptata la New York
la 31 octombrie 2003.

In opinia ICCJ, ratificand prin
Legea nr. 27/2002 Conventia penala privind coruptia a Consiliului
Europei, adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, statul roman
si-a asumat obligatia de a incrimina coruptia activa si coruptia
pasiva a membrilor adunarilor publice nationale.

Astfel, potrivit art. 4 din
Conventie, fiecare parte adopta masurile legislative si alte masuri
care se dovedesc necesare pentru a incrimina, conform dreptului sau
intern, faptele mentionate la art. 2 (coruptia activa a agentilor
publici nationali) si art. 3 (coruptia pasiva a agentilor publici
nationali), daca acestea se refera la o persoana membra a unei
adunari publice nationale care exercita puteri legislative sau
administrative.

„Prin exceptarea de la
dispozitiile art. 147 din Codul penal si de la dispozitiile art. 175
din noul Cod penal a persoanelor care au calitatea de deputat si
senator este incalcata obligatia de a incrimina coruptia membrilor
adunarilor publice nationale, prevazuta in art. 4 din Conventia
penala privind coruptia si, in consecinta, sunt incalcate
dispozitiile art. 11 alin. (1) si (2) din Constitutie”, declara
iCCJ.

De asemenea, ratificand prin Legea
nr. 365/2004 Conventia Natiunilor Unite impotriva coruptiei, statul
roman si-a asumat obligatia de a incrimina coruptia agentilor publici
nationali, conform art. 15 din Conventie, alaturi de alte fapte
precum „sustragerea, deturnarea sau alta folosire ilicita de
bunuri de catre un agent public” (art. 17), „traficul de
influenta” (art. 18) sau „abuzul de functii” (art.
19).

In conformitate cu dispozitiile
art. 2 lit. a) din Conventia Natiunilor Unite impotriva coruptiei,
prin agent public se intelege: „(i) orice persoana care detine
un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judiciar al unui
stat parte, care a fost numita ori aleasa, cu titlu permanent sau
temporar, care este remunerata ori neremunerata, si oricare ar fi
nivelul sau ierarhic”.

In temeiul art. 15 din Conventia
Natiunilor Unite impotriva coruptiei, referitor la coruptia agentilor
publici nationali, fiecare stat parte adopta masurile legislative si
alte masuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui
caracterul de infractiune, in cazul in care au fost savarsite cu
intentie: a) faptei de a promite, de a oferi ori de a da unui agent
public, in acceptiunea art. 2 lit. a), direct sau indirect, un folos
necuvenit, pentru sine ori pentru alta persoana sau entitate, cu
scopul de a indeplini sau de a se abtine sa indeplineasca un act in
exercitiul functiilor sale oficiale; b) faptei unui agent public, in
sensul art. 2 lit. a), de a solicita ori de a accepta, direct sau
indirect, un folos necuvenit pentru sine ori pentru alta persoana sau
entitate, cu scopul de a indeplini sau de a se abtine sa
indeplineasca un act in exercitiul functiilor sale oficiale.

Instanta suprema considera ca prin
exceptarea de la dispozitiile art. 147 din Codul penal si de la
dispozitiile art. 175 din noul Cod penal a unor categorii de persoane
care exercita functii alese, contrar dispozitiilor art. 11 alin. (1)
si (2) din Constitutie, este incalcata obligatia de a incrimina
coruptia agentilor publici nationali, prevazuta in art. 15 din
Conventia Natiunilor Unite impotriva coruptiei, avand in vedere
definitia notiunii de „agent public” cuprinsa in Conventie,
precum si obligatia de a incrimina fapte precum cele prevazute in
art. 17 — art. 19 din aceeasi Conventie.