Finante-Banci

Piperea, dupa o infrangere in lupta cu BCR: Efectul va fi ura crescanda fata de banca

05 Jan, 01:10 • Redactia DailyBusiness
Avocatul Gheorghe Piperea, reprezentantul unor clienti ai BCR care au pierdut la finele lui 2014 un proces cu banca la Curtea de Apel Bucuresti, a reactionat pe pagina sa de Facebook la aceasta decizie.
Piperea, dupa o infrangere in lupta cu BCR: Efectul va fi ura crescanda fata de banca

Redam mai jos comentariul integral postat de avocat pe pagina sa de Facebook:

„La sfarsitul anului 2014 am fost victimele unui scenariu odios al over-lorzilor sistemului in care banca recalcitranta nr. 1 a tarii trebuia sa castige cel mai delicat proces al sau, cel care implica doua grupuri de consumatori – victime ale abuzului de putere economic al bancii (G1 si G2).

Nu stiu daca exista macar un singur om obisnuit in tara asta care sa creada ca in acest simulacru de proces s-ar fi facut dreptate. Eu sunt convins ca nu.

Acest proces a fost orice, dar nu o lupta dreapta. Noi am luptat cu sabia si cu focul argumentelor, ei au avut goluri din off-side si un penalty inventat, acordat in minutul 94.

Completele care s-au pronuntat acum doi ani exact la fel in favoarea bancii – prin 2 hotarari identice care, ulterior, au fost considerate esential gresite si casate de ICCJ – s-au rotit democratic intre ele pentru a evita motivele scriptice de incompatibilitate. Pentru ne-cunoscatori: in rejudecarea dupa casare nu pot intra in complet magistrati care au facut parte din completul a carei hotarare fusese casata.

Ca sa lase impresia unei dezbateri reale, scenaristii au inclus in plan si o asa-zisa divergenta de opinii intre magistrati, dar cei care au intrat in completul de divergenta sunt cei care au emis o solutie identica intr-un dosar identic in care parata era o alta banca (denumit de noi GVBR). si solutia de la ICCJ de anul trecut privitoare la cealalta banca este identica – s-a dispus casarea cu trimitere la aceeasi curte de apel.

Desi cele doua procese sunt, aparent, diferite (G1 are anumiti reclamanti, G2 are altii), in realitate ele sunt absolut identice, intrucat se judeca abuzul de putere economica al aceleiasi banci, manifestat prin clauze abuzive inserate in contracte de adeziune identice pentru toti cei aflati in situatia (identica sub toate aspectele) de consumator.
Asadar, chiar si daca s-au rotit intre ei, magistratii in cauza erau incompatibili.

Cu toate acestea si in ciuda protestelor noastre procedurale ne-au judecat magistrati incompatibili, complet straini de ideea de impartialitate. Pentru linistea psihica a celor implicati si reprezentati de noi in acest proces reamintesc doua astfel de proteste judiciare : recuzarea si cererea de reluare a procedurii de desemnare aleatorie a magistratilor; ambele cereri, plus alte citeva, mai tehnice, au fost respinse, desigur, pentru ca asa impunea scenariul. Pana si motivatia relativ benigna ca magistratii in cauza si-ar fi dorit sa demonstreze ca acum doi ani nu au gresit este nesustenabila si grava, intrucat nu poti fi independent si impartial daca ai o miza personala in proces. in plus, in jurisprudenta CEDO, in materie de impartialitate a judecatorilor, chiar si aparentele conteaza; aparenta de lipsa a impartialitatii inseamna chiar lipsa impartialitatii. Astfel, impartialitatea instantei (ca o conditie a procesului echitabil) este definita ca fiind absenta oricarei prejudecati sau a oricarei idei preconcepute privitoare la solutia unui proces.

Acesta este un caz clar de raspundere disciplinara pe care speram ca-l va analiza si CSM.

Si mai grav este ca, in decizia de casare, ICCJ stabilise jaloane ale procesului care, daca erau urmate, asa cum impune Codul nostru de procedura civila, nu aveau cum sa duca la alta solutie decat admiterea apelului nostru si respingerea apelului bancii.

Insa, in procesul G2 s-au incalcat dispozitiile obligatorii ale instantei de casare si s-a decis complet invers.
Acesta, la randul sau, este un motiv de raspundere disciplinara, care ar trebui analizat la CSM.

In plus, reamintesc ca ICCJ si multe alte instante din tara, inclusiv cateva Curti de apel (Timisoara si Craiova fiind doua exemple pe care le-am folisit ca jurisprudenta si in fata completului care a judecat G2) au pronuntat decizii, unele irevocabile, favorabile consumatorilor. Spetele sunt identice, unele dintre ele fiind obtinute chiar de noi la ICCJ, in contradictoriu cu aceeasi banca si cu aceiasi avocati pe care i-am infruntat in G1 – G2. Intr-un dispret total fata de aceste decizii irevocabile si, mai ales, intr-un dispret total fata de dispozitiile art. 124 din Constitutie, care arata ca ICCJ se  pronunta in spete concrete si pentru asigurarea aplicarii unitare a legii pe tot teritoriul tarii, conclavul atomic de la Curtea de Apel Bucuresti s-a pronuntat in sens total invers acestor jurisprudente, stabilind caracterul neabuziv al clauzei DRV (dobanda care variaza dupa vointa discretionara a bancii si nu dupa indici publici transparenti) si al clauzei de comision de administrare/risc/monitorizare a riscului (un supliment de dobanda de care omul nu are cunostinta la semnarea contractului).

Va reamintesc si dvs, asa cum am reamintit completului din G2, ca jurisprudenta CJUE, pe care eu am facut-o cunoscuta de fiecare data, este favorabila consumatorilor.

Preambulul Directivei creditelor imobiliare nr.2014/17/EC, pe care vi l-am facut cunoscut anul trecut in decembrie, demonstreaza cu prisosinta acest lucru. Mai mult, acest document oficial al Uniunii Europene arata ca statele, autoritatile de control si supraveghere ale sistemului bancar si chiar si sistemul judiciar al statelor membre s-au prefacut ca aplica regimul juridic sanctionator foarte strict aplicabil contractelor care contin clauze abuzive, iar bancile s-au simtit indreptatite sa continue sa extraga profit din aceste clauze abuzive, adica din furt. Nimeni nu a luat inca in serios ideea de a sanctiona abuzul de putere economica al celor care creeaza bani din nimic, inlantuind oamenii si statele in datorii.

Dar aceasta nu scuza cu nimic omisiunea de a aplica jurisprudenta si Dreptul Uniunii Europene.
Acesta este inca un caz de raspundere disciplinara care trebuie analizat la CSM.

Cu titlu de fapt divers, reamintesc ceea ce au putut observa toti cei aflati in sala la judecarea procesului G2 (inclusiv ziaristii favorabili bancii): unul dintre membrii completului era atat de clar setat pe ceea ce trebuia sa faca dupa randuiala scenariului, incat, de plictiseala, ajunsese la un moment dat sa se amuze copios citind si scriind mesaje de pe telefonul mobil, in timp ce noi incercam sa ne facem auziti (ca de ascultat nici nu se punea problema).

Evident, acesta este un caz de raspundere disciplinara, unul mai special, dar care de aceea ar trebui analizat la CSM.

Ceea ce nu au luat in calcul autorii acestui scenariu odios este ca hotararea din apel este supusa recursului. Ma indoiesc ca la ICCJ se va mai putea pune in practica acest scenariu. ICCJ a pronuntat deja cateva decizii esalon in materie de DRV, pe care a considerat-o, cu lux de argumente, abuziva. De asemenea, in privinta comisioanelor – dobanda mascata/suplimentara, ICCJ are mai mult de 130 de decizii irevocabile in care constata caracterul abuziv al acestui comision. Intr-un duel judiciar real, sansele sunt de partea noastra, mai ales ca, in mod cu totul pueril, autorii scenariului acestui joc de sah odios si-au epuizat arma atomica, ramanand sa se lupte cu noi la ICCJ cu arme conventionale. Noi, cu sabia si cu focul argumentelor, ei, cel mai probabil, cu tunul sau cu tancul.

In fine, autorii scenariului omit cel mai important lucru.

Intrucat nimeni nu va crede ca s-a facut dreptate, razboiul judiciar al consumatorilor va continua, ba chiar, cel mai probabil, se va extinde si pe alte planuri decat cel privitor la clauzele abuzive. De exemplu, ar putea aparea procese penale contra bancilor ca persoane juridice pentru criminalitate organizata, procese care sa tinda si la sanctionarea autoritatilor de control si supraveghere. In procesele penale, se confisca bunurile, valorile si profiturile care sunt dobindite ca urmare a savirsirii de fapte penale, iar prejudiciile se acopera de condamnat. Inainte de o decizie penala definitiva, procurorii pot dispune sechestrarea de bunuri, valori, bani destinati confiscarii sau acoperirii prejudiciului cauzat de fapta penala, daca sunt indicii ca aceste bunuri si valori si acesti bani provin din fapte penale. Adica, ceea ce condamnatii au luat de la consumatori, se intoarce la acestia, ceea ce au dobindit prin frauda, se confisca. Pe cale penala, unde nu exista mediere, conciliere, tranzactie, ci oficialitate. Sau ar putea aparea proteste de strada si greve, pe modelul celor din Grecia si Spania. Eu nu as fi de acord cu acest gen de razboi judiciar sau cu acest gen de activism, mai ales ca sunt sanse sa castigam in justitie, pe calea calma si pasnica a recursului, dar cine va putea sa blameze consumatorii, cind acest razboi judiciar este un razboi drept, de aparare?

Asa ca autorii scenariului s-ar putea sa descopere ca nu numai ca nu au castigat o batalie, ci chiar au pierdut un razboi. Deja.

Cel mai grav pentru scenaristi este ca planul lor nu se va concretiza in recastigarea increderii in banci si nici in pacte sociale intre banci si consumatori, ipocrit propuse de banci. Cel mai probabil, scenariul descris mai sus va avea ca efect ura crescanda contra acestei banci recalcitrante. Si, din pacate, sentimentul se va putea extinde si va ajunge sa vizeze toate bancile. Daca asa va fi, probabil ca autoritatile de control si supraveghere, plus patronii acelor banci care nu au abuzat de puterea lor economica in relatiile cu consumatorii, se vor intreba, totusi, de ce trebuie sa sufere toti aceste consecinte pentru ca autorii scenariul odios din G 1 si G 2 sa incaseze prime, bonusuri si onorarii obscen de mari pentru a-l fi exonerat de raspundere pe vinovatul pe care toata lumea il stie vinovat.

PS Mai sunt cateva vesti neplacute din decembrie relative la procesele pe tema CHF, pe care le vom analiza saptamana asta, dar am si o veste buna – colega mea de la Craiova, Carmen Popa, m-a anuntat ca a obtinut prima hotarare in fond in care se constata caracterul abuziv al clauzei de rambursare in CHF la cursul din data platii, clauza care a fost eliminata din contract.

PPS La multi ani si nu va pierdeti speranta! Anul 2015 va fi cel in care apele se vor desparti! „

La finele anului trecut, BCR a primit o sentinta favorabila, pronuntata de Curtea de Apel
Bucuresti, intr-un proces colectiv pentru clauze contractuale abuzive,
intentat de un grup de clienti ai bancii, iar managementul institutiei
financiare precizeaza ca ‘va contracara cu fermitate toate pretentiile
pe care le considera lipsite de valabilitate’.

„In cadrul procesului colectiv initiat
de un grup de clienti, reprezentati de avocatul Gheorghe Piperea,
impotriva BCR, Curtea de Apel Bucuresti s-a pronuntat pe data de 18
decembrie 2014, stabilind prin hotarare lipsa de clauze abuzive in
contractele de credit cu dobanda variabila contractate de clienti la
BCR”, arata reprezentantii bancii.

Totodata, sentinta Curtii de Apel obliga grupul de clienti
la plata a 219.369 lei reprezentand cheltuieli de judecata in fond si
apel. Aceasta obligatie va reveni unui numar de 124 de persoane
ramase in litigiul cu banca, dintr-un numar initial de 206
reclamanti.