Media & Advertising

Dan Puric ii scrie sefei CNA: „Se ridica poporul, draga doamna, si dvs. va ocupati de amenzi?”

08 Feb, 11:58 • Redactia DailyBusiness
Actorul Dan Puric a publicat o scrisoare deschisa adresata Laurei Georgescu, presedintele CNA, ca reactie la amenda data postului B1 TV, din cauza a doua editii ale emisiunii Sub semnul intrebarii.
Dan Puric ii scrie sefei CNA: Se ridica poporul, draga doamna, si dvs. va ocupati de amenzi?

In prima editie a emisiunii, Puric a spus ca suntem condusi de un stat mafiot. In opinia CNA, moderatorul Robert Turcescu ar fi trebuit sa intervina, sa ii ceara dovezi care sa confirma spusele actorului, insa nu a facut-o, drept pentru care a primit somatie. In a doua editie, Robert Turcescu a continuat in acelasi registru, iar postul B1 s-a trezit cu o amenda de 70.000 de lei, care a starnit si reactia dura a organizatiei ActiveWatch.

Astfel, potrivit CNA, 
in editia din 13 decembrie a emisiunii „Sub semnul intrebarii” a fost invitat actorul Dan Puric, care a facut afirmatii precum: „Eu am spus ca Romania nu are, nu este un stat, este un stat mafiot condus de niste securisti nenorociti si imi asum aceasta afirmatie pentru ca dezastrul despre care tu vorbesti si primarul cu incompetenta lui e consecinta vanzarii de tara”. 

Moderatorul emisiunii, Robert Turcescu, i-a raspuns: „Ba un amic mi-a spus ca suntem condusi de un grup infractional, atentie, nu organizat, ci dezorganizat. Asta e si mai grav, adica astia nici nu au ordine in ceea ce fac in momentul de fata”. 

Membrii CNA au considerat ca Robert Turcescu nu si-a indeplinit rolul de moderator, asa cum impune legislatia audiovizualului. 

Pe de alta parte, in emisiunea „Sub semnul intrebarii” din 25 decembrie, Robert Turcescu a afirmat: „astia care au pus la cale practic o lovitura de stat, au amputat Codul Penal ridicandu-se deasupra legilor ajungem sa traim intr-o tara in care niste dementi dau foc la tara si trebuie sa vina pompierul de serviciu de la Ambasada Statelor Unite?”.

Iata scrisoarea lui Dan Puric catre Laura Georgescu:

“Draga doamna,

Va scriu, trebuie sa recunosc, cu oarecare emotie, nu din frica politica pentru functia importanta pe care o aveti, ci din frica crestina ca nici de data aceasta, probabil, n-o sa ma intelegeti si am sa va pierd pentru totdeauna. Si atunci, totusi, de ce va scriu? Scriu cu nadejdea, tot crestina, va rog sa retineti, ca, poate, vreun tanar sau oricare alt roman de calitate din tara asta, citind aceasta scrisoare, se va lamuri.

Stiu ca sunteti foarte suparata pe mine pentru ca am afirmat ca, timp de 24 de ani, am fost si suntem “condusi”, mai bine zis distrusi politic, economic, cultural si, mai ales sufleteste, va rog sa retineti ultima dimensiune, draga doamna, care este foarte importanta pentru un simplu om, apoi pentru o tara intreaga, de o “sleahta de securisti mafioti”! Trebuie sa recunosc acum, privind cu deta?are in timp, ca termenul “mafiot”, pe care l-am folosit, nu a fost foarte potrivit.

[b]Mafia, de bine de rau, are codul ei, onoarea ei[/b] si, mai ales, legile ei nescrise dar respectate. Cei care ne mutileaza zi de zi, nu cunosc nicio lege, niciun cod. Sunt, in fond, niste suflete chinuite. Stiu ca ati afirmat, cu o oarecare unda de mandrie “patriotica” ca si dumneavoastra faceti parte din randul lor. Personal, am fost cam zdruncinat fiindca nu ma asteptam la o asemenea “solidaritate”! Si totusi, doamna, lasati-ma sa va reamintesc! Cei pe care ii sustineti, cu care pesemne vreti sa va confundati ideologic si sufleteste pana la neantizare, au facut multe lucruri, cum nu trebuie, in aceasta tara. Au asasinat cu sange rece oameni si, mai ales tineri, ca lovitura de stat din 1989 sa fie poleita cu sangele lor nevinovat si declarata astfel Revolutie. 

Apoi, s-au grabit, ca nimeni altii, sa-si praduiasca fara de niciun scrupul, propria tara, s-o vanda, pe nimic strainilor. Cine sunt ei, draga doamna, v-ati intrebat vreodata? De ce v-ati alaturat lor? Ce v-a determinat? [b]Da, stiu ca si ei vorbesc romaneste dar nu sunt romani, sunt “mutanti ideologici”[/b]. Nu v-ati prins? Si rusii, si bulgarii, si ungurii si toti cei care au cunoscut experimentul communist au asemenea specimene.

Cum sa dai in propria tara? Ce suflet iti trebuie sa faci asta? V-ati gandit vreodata ca tinerii nostri, in acesti ultimi ani, nu au avut sansa sa invete niciodata istoria adevarata a acestui neam? Ca [b]taranul roman isi baga graul in soba ca sa il arda, fiindca nimeni nu i-l cumpara si ca azvarle laptele in apa, ca sa-l bea pe cel de la supermarket[/b]? La pensionarii mutilati, deveniti muribunzi, condamnati cu cinism la agonie sociala? La tinerii dezorientati, descurajati, umiliti si cu zborul frant, ce nu mai indraznesc sa priveasca nici macar cerul? La viitorul lor ucis, v-ati gandit vreodata, doamna? La bietii oameni goniti de saracie, obligati sa fie sclavi pe “plantatiile occidentale”, lasandu-si copiii la bunici si la rude?

La numarul mare de sinucideri din randul acestor mici nevinovati, facute din disperarea singuratatii? Da, draga doamna, ganditi-va si la singuratatea tragica a acestui popor! Mai inainte de a fi dimpreuna si deodata cu cei pe care ii aparati, si cu mandrie va prezentati ca din randurile lor faceti parte, mai bine ati incerca sa faceti un pas catre cei multi, care sufera in tacere, inca. Inca, draga doamna! Caci nu e departe ziua, cand aceasta tacere se va transforma in furtuna. Si ma rog, ca furia ei sa nu va prinda! [b]Se ridica poporul, draga doamna, si dumneavoastra va ocupati de amenzi?[/b] 

Spuneti-le incet, docil, poate chiar in soapta, baietilor care va inconjoara si voteaza in unanimitate, ca vremea lor a trecut. Un duh nou cuprinde tara, draga doamna, iar duhul acesta nu va va recunoaste. Iar ca lucrul acesta, sa nu se intample, grabiti-va! Incepeti cu un gest mic, nesemnificativ, minor in aparenta. [[b]Lasati-i in pace pe tinerii jurnalisti care spun adevarul! Ei sunt, in fond, dovada ca, organismul sanatos al tarii, exista. Cat despre mine, uitati-ma! In schimb, va rog din tot sufletul, nu uitati cele pe care vi le-am spus. Nu-i niciun pic de ura in ele, ci doar o panica de suflet crestin ca, inca un om, se poate pierde. 

Cu aleasa consideratie, Dan Puric”