Europa se teme de un nou „șoc chinez”. Industriile strategice ale UE, amenințate de ofensiva economică a Beijingului

Relațiile dintre Uniunea Europeană și China traversează una dintre cele mai tensionate perioade din ultimii ani, pe fondul temerilor tot mai mari că economia europeană s-ar putea confrunta cu un nou „șoc chinez”, comparabil cu cel care a afectat puternic industria americană la începutul anilor 2000.

Potrivit unei analize publicate de Foreign Affairs, Beijingul încearcă să profite de răcirea relațiilor dintre Statele Unite și Europa după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, prezentându-se drept un partener responsabil și un susținător al multilateralismului. Cu toate acestea, liderii europeni rămân sceptici și consideră că politicile comerciale ale Chinei reprezintă o amenințare directă la adresa competitivității și supraviețuirii principalelor industrii ale continentului, potrivit digi24.ro.

Te-ar mai putea interesa și: Nicușor Dan participă miercuri la Kiev la Summitul Ucraina – Europa de Sud-Est

Europa se teme de un nou „șoc chinez”. Industriile strategice ale UE, amenințate de ofensiva economică a Beijingului

În 2025, președintele chinez Xi Jinping a încercat să atragă Uniunea Europeană într-un parteneriat mai strâns, îndemnând Bruxellesul să apere împreună cu Beijingul principiile comerțului internațional și să respingă unilateralismul. Oficialii europeni susțin însă că, dincolo de declarațiile diplomatice, China nu a oferit soluții concrete pentru problemele ridicate de UE și nu a răspuns preocupărilor privind subvențiile masive acordate companiilor chineze, supraproducția industrială și practicile comerciale considerate neloiale.

Premierul chinez Li Qiang a respins acuzațiile privind apariția unui „al doilea șoc chinez”, afirmând că Europa ar trebui să privească dezvoltarea economică a Chinei ca pe o oportunitate și nu ca pe o amenințare. Totuși, numeroși economiști avertizează că situația actuală seamănă tot mai mult cu perioada de după aderarea Chinei la Organizația Mondială a Comerțului, când exporturile chinezești au contribuit la închiderea a numeroase fabrici din Statele Unite, în special în industriile textile, ale mobilierului și metalurgiei.

De această dată, impactul ar urma să fie resimțit în special de Europa, iar sectoarele vizate sunt mult mai sofisticate și strategice. Printre industriile considerate vulnerabile se numără producția de automobile, utilaje industriale, produse chimice, industria farmaceutică și sectorul tehnologiilor verzi. Specialiștii avertizează că firmele europene au dificultăți în a concura cu producătorii chinezi, care beneficiază de costuri reduse și de sprijin consistent din partea statului.

În acest context, statele europene încep să ia în calcul măsuri comerciale mult mai ferme decât în trecut. Franța a propus introducerea unui nivel de protecție echivalent cu un tarif general de aproximativ 30% pentru produsele provenite din China, iar Germania, care până recent a fost mai rezervată, și-a schimbat treptat poziția. Cancelarul Friedrich Merz a transmis că este pregătit să susțină măsuri împotriva practicilor comerciale considerate incorecte. Totodată, aproape toate statele membre ale Uniunii Europene, cu excepția Spaniei, au solicitat Comisiei Europene să elaboreze un plan comun pentru protejarea economiei europene.

Analiza subliniază că Europa reprezintă în prezent cea mai importantă piață deschisă pentru exporturile Chinei. În condițiile în care cererea internă chineză este slabă, iar multe companii din această țară întâmpină dificultăți în obținerea profitului, accesul pe piața europeană este esențial pentru economia Beijingului. Din acest motiv, China va încerca, cel mai probabil, să păstreze cu orice preț această deschidere comercială.

Datele economice ilustrează amploarea dezechilibrului dintre cele două economii. În anul 2000, China realiza aproximativ 6% din producția industrială mondială, iar în prezent controlează aproape 30%, în timp ce ponderea Uniunii Europene a scăzut de la aproximativ 30% la 17%. Din 2015 până în prezent, exporturile chineze către UE au crescut cu aproape 90%, iar deficitul comercial european a ajuns anul trecut la aproximativ 411 miliarde de dolari. Președintele Camerei de Comerț a Uniunii Europene în China, Jens Eskelund, a descris relația comercială dintre cele două părți prin imaginea unui uriaș vas cargo încărcat cu 24.000 de containere care pleacă spre Europa și se întoarce aproape gol, simbolizând dezechilibrul major al schimburilor comerciale.

Consecințele sunt deja vizibile în mai multe state europene, în special în Germania, unde industria pierde aproximativ 10.000 de locuri de muncă în fiecare lună. Reprezentanții marilor companii industriale avertizează că presiunea exercitată de concurența chineză este tot mai puternică, iar numeroase firme europene își pierd competitivitatea atât pe piața internă, cât și pe piețe externe importante precum Brazilia, Indonezia sau Africa de Sud, unde produsele chineze domină tot mai mult.

Un exemplu invocat este industria europeană a panourilor solare, care în urmă cu un deceniu deținea aproximativ 30% din producția mondială, însă în prezent a ajuns la doar 1%, după ce producătorii chinezi au preluat aproape întreaga piață. Autorii analizei avertizează că același scenariu s-ar putea repeta în alte domenii industriale strategice dacă nu vor fi adoptate măsuri de protecție.

Pe termen lung, riscurile nu sunt doar economice, ci și geopolitice. Dacă Europa își pierde capacitatea industrială în domenii esențiale, aceasta ar deveni tot mai dependentă de importurile din China, iar Beijingul ar putea folosi această dependență ca instrument de influență politică și economică. În plus, slăbirea industriei europene ar afecta inclusiv obiectivele de reînarmare și consolidare a capacităților de apărare ale statelor membre.