FINANTE-BANCI

Insolventa le scapa: Cum incearca firmele rau-platnice sa fraudeze bancile

17 mai 2013, ora 11:59, autor(i): Andreea Radu   | 2 comentarii publicate
Aboneaza-te la: RSS   Trimite prin: LinkedIn
calc-insolventa.jpg
Practica des intalnita in Romania: companiile isi cer propria insolventa, reusind astfel sa amane plata datoriilor catre banci. Vezi care sunt metodele de fraudare folosite in aceasta procedura, dar si mecanisme de detectare si preventie.

“Conjunctura economica defavorabila investitiilor si dezvoltarii economice, precum si proliferarea numarului societatilor care au intrat in insolventa au stimulat descoperirea unor practici de fraudare a drepturilor creditorilor in procedura insolventei”, a declarat Marieta Avram, avocat in cadrul SCA Stoica&Asociatii.

Aceste practici se pot constitui uneori in “virusi” puternici, care deturneaza procedura de la scopul ei principal de satisfacere a creantelor creditorilor si de maximizare a averii debitorului.
 
Potrivit Marietei Avram, procedura insolventei devine, astfel, un instrument prin care debitorul incearca sa obtina reducerea considerabila a cuantumului creantelor bancare in cadrul unor planuri de reorganizare formale si sa diminueze, pe cat de mult posibil, pierderile pe care le-ar suferi actionarii, care urmaresc, in principal sa isi asigure recuperarea cu prioritate a creantelor, in paguba celorlalti creditori.

Anteproiectul Codului insolventei sesizeaza aceste practici incorecte si, din dezideratul de a le preveni si bloca, propune unele solutii, care merita aprofundate.



1. Dechiderea procedurii insolventei la cererea debitorului, in conditii care sa asigure confortul debitorului

Cei doi actori cheie ai procedurii sunt practicianul in insolventa si judecatorul sindic. Practicianul in insolventa este „organul” vital, care aplica procedura.

Rolul judecatorului sindic fiind, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, limitat la controlul activitatii practicianului in insolventa si la solutionarea eventualelor cereri si contestatii in procedura, acesta adopta adeseori o pozitie specifica, „pasiva” in procedura, dand „credit” practicianului in insolventa in ceea ce priveste masurile si conduita pe care o adopta.

Potrivit art. 6 alin. (1) din lege, competenta apartine tribunalului in a carui circumscriptie isi are sediul debitorul.

Pentru a alege instanta unde practicianul in insolventa isi are sediul profesional, cea mai frecventa manevra este aceea de schimbare a sediului debitorului, in circumscriptia tribunalului „ales”. Este asa-numita practica de forum shopping”.

Intrucat debitorul care formuleaza cererea de deschidere a procedurii insolventei propune, prin aceeasi cerere, si administratorul judiciar provizoriu, practic debitorul obtine de la inceput „confortul” unei proceduri in care exista premise sa exercite control.

“Aceasta manevra este atat de frecventa in practica, incat uneori sediul debitorului se schimba doar cu cateva zile inainte de introducerea cererii de deschidere a procedurii”, a explicat Marieta Avram.

Anteproiectul Codului insolventei preconizeaza, in mod benefic, ca masura preventiva, de blocare a acestei manevre, regula potrivit careia in cazul in care sediul a fost schimbat cu mai putin de un an anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolventei, sediul debitorului este cel cu care acesta figura la registrul comertului inainte de schimbare.

“Pana la modificarea legislatiei, schimbarea sediului debitorului inainte de deschiderea procedurii constituie primul indiciu al premeditarii unui comportament fraudulent al debitorului”, a subliniat avocatul.

O problema legata de deschiderea procedurii priveste si ipoteza in care formuleaza cererea de deschidere a procedurii atat debitorul, cat si unul dintre creditori.

Potrivit art. 27 alin. (5) din lege, cererea debitorului se judeca de urgenta in termen de 5 zile, fara citarea partilor, in camera de consiliu, iar, potrivit alin. (4) al art. 31, daca exista o cerere de deschidere a procedurii formulata de debitor si una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesolutionate inca, toate cererile se conexeaza la cererea formulata de debitor”, a spus Avram.

In realitate, in practica, uneori nu se verifica existenta si a unor cereri formulate de creditori. Avand in vedere faptul ca numai cererea debitorului se judeca in termen de 5 zile, evident, cererea introdusa de creditor primeste un termen mai lung, astfel incat procedura se deschide la cererea debitorului si se desemneaza provizoriu practicianul in insolventa propus de acesta. Au existat si situatii in care, dupa ce creditorul a formulat primul cererea de deschidere a procedurii, dar mai inainte de solutionarea ei, debitorul a introdus, la randul lui, o cerere, care, evident, a fost solutionata mai inainte, beneficiind de termenul de 5 zile prevazut de lege in beneficiul sau”, a adaugat acaeasta.

Avocatul amai spus ca anteproiectul Codului insolventei, in locul solutiei tehnice si de durata a conexarii, prevede verificarea din oficiu a existentei altor cereri pe rolul instantei si da posibilitatea creditorului sa depuna cererea sa in dosarul debitorului, sau, dupa caz, a altui creditor care a obtinut un termen mai scurt. Ar mai fi de reflectat chiar la renuntarea termenului de 5 zile pentru solutionarea cererii debitorului. In plus, daca un creditor a formulat o cerere, chiar daca cererea debitorului ar fi prima inregistrata, ar fi binevenita o prevedere clara in sensul ca se desemneaza administratorul judiciar se desemneaza dintre cei propusi de creditor/creditori.

2. Preluarea controlului de catre debitor in adunarea si in comitetul creditorilor

Marieta Avram
Marieta Avram
Adunarea creditorilor este organul colectiv, reprezentativ al creditorilor, care desemneaza administratorul judiciar, care voteaza sau respinge planul de reorganizare etc.

Rolul comitetului creditorilor, format din 3-5 creditori este important mai ales in procedurile complexe, cu un numar mare de creditori, permitand luarea optima a deciziilor de catre un grup restrans de creditori (ale caror creante sunt, de regula, cele mai insemnate).

Miza preluarii controlului de catre creditori in adunarea si in comitetul creditorilor o constituie controlul asupra votului in aceste organe colective ale creditorilor.

Marieta Avram, avocat in cadrul SCA Stoica&Asociatii, a mai spus ca in cadrul procedurilor complexe, care urmeaza cursul normal, se poate asista la un veritabil spectacol de „maiestrie politica”, atunci cand se reunesc creditori cu o puternica forta de negociere si cu interese legate de creante semnificative, apropiate ca valoare, care pot inclina balanta intr-un sens sau altul, prin constituirea unor „aliante”, prin elaborarea de strategii economice si juridice.

Cursul firesc al procedurii poate fi insa deturnat prin imixtiunea si preluarea controlului in aceste organe colective, chiar de catre debitor.

Avocatul a explicat ca cea mai uzitata modalitate de a contracara de catre debitor ponderea unor creditori in masa credala este aceea de a obtine, prin inscrierea la masa credala, a unor creante generate anterior deschiderii procedurii de catre actionari/asociati, de catre societati din grupul debitoarei sau legata de aceasta prin anumite raporturi de afaceri ori asupra carora aceeasi actionari ai debitoarei exercita controlul, ori prin alte persoane interpuse.

Evident, nu se poate vorbi de o regula generala. Nu intotdeauna creantele actionarilor inscrisi la masa credala sunt fictive. Dimpotriva, aceste creante pot fi reale, pentru ca actionarii au investit si creditat societatea alaturi de o institutie de credit si uneori chiar sume mai mari decat imprumuturile acordate de aceasta din urma.

De aceea, devoalarea caracterului fictiv al acestor creante nu este usoara, in conditiile in care, anticipandu-se deschiderea procedurii insolventei, se ”preconstituie” asemenea creante, fie in favoarea actionarilor sau ale unor societati legate de debitor, a mentionat Marieta Avram.

Remediul de lege il constituie contestatia la tabelul preliminar al creantelor intocmit de administratorul judiciar, iar rezultatul depinde de forta de probatiune a caracterului nereal, simulat al unor creante.

In acest context, trebuie precizat faptul ca, in ceea ce priveste dreptul de vot al unor asemenea creditori, devin aplicabile prevederile art. 100 alin. (5) din lege, potrivit carora creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul (este si cazul asociatilor sau actionarilor majoritari), in sensul legislatiei pietei de capital, pot participa la votarea planului de reorganizare numai in cazul in care acesta le acorda mai putin decat ar primi in cazul falimentului”, arata avocatul.

Textul este insa prea slab, pentru ca, in practica, un mecanism de eludare a acestei prevederi legale, prin care asociatii sau actionarii majoritari ai debitoarei sau alte societati care controleaza debitoarea sau sunt sub controlul acesteia isi asigura dreptul de vot, este acela de a cesiona creanta unei terte persoane, aparent neutre, cesiune efectuata evident doar pro causa”, chiar in timpul procedurii”, a adaugat Avram.

Anteproiectul Codului insolventei sesizeaza aceasta anomalie constand in faptul ca acesti creditori, data fiind relatia stransa cu debitorul si controlul exercitat, deturneaza in realitate scopul votului, si preconizeaza solutia in sensul ca acesti creditori nu vor mai putea vota deloc cu privire la planul de reorganizare. Modificarea ar trebui aprofundata, in sensul de a se preveni eludarea acestei dispozitii legale pe calea unei cesiuni fictive de creanta facuta in timpul procedurii, prin care votul tot este deturnat de la scopul legal, doar ca este exercitat nu direct, ci indirect, prin intermediul unui tert cesionar.

O alta modalitate, mai rara in practica, dar cu un impact mai amplu si mai grav in ceea ce priveste „paralizarea” creditorului majoritar in procedura o constituie inscrierea „creantei sub conditie” in tabelul preliminar, prin crearea artificiala a unei „conditii”.

“De exemplu, sub pretextul existentei unor clauze nelegale in contractul de credit sau al contestarii unor sume platite catre banca cu titlu de dobanzi, comisioane etc., inainte de deschiderea procedurii, debitoarea formuleaza o actiune in justitie, in termeni destul de generali, fara a preciza expres cuantumul pretentiilor, astfel incat administratorul judiciar sa aiba temei pentru a inscrie in tabel creanta ca fiind sub litigiu si sub o conditie care afecteaza insasi catimea creantei. Existenta unui asemenea litigiu ar pune administratorul judiciar in imposibilitatea de a putea verifica insusi cuantumul creantei, cat timp acest aspect este de competenta instantei de judecata”, a aratat avocatul.

Miza acestei manevre o constituie tot dreptul de vot in adunarea creditorilor, intrucat, potrivit art. 64 alin. (5) din lege, titularii creantelor sub conditie suspensiva la data deschiderii procedurii vor fi indreptatiti sa voteze si sa participe la distribuiri numai dupa indeplinirea conditiei respective.

Aceasta ar insemna ca, prin aceasta manevra de a considera creanta sub conditie suspensiva, creditorul majoritar este, de fapt, „exclus” de la vot, pana cand se realizeaza conditia, adica se solutioneaza litigiul respectiv, iar ceilalti creditori, inclusiv asociatii/actionarii societatii vor putea vota liber numirea si onorariul practicianului in insolventa, planul de reorganizare etc.

“Evident, o asemenea tehnica, oricat de ingenioasa poate sa para la prima vedere, este nelegala”, a subliniat Marieta Avram.

Remediul, in conditiile legii in vigoare, il constituie contestatia la tabelul preliminar de creante si clarificarea naturii conditiei si a creantei.

Abilitatea” unei asemenea manevre, de natura sa induca in eroare creditorul majoritar in cauza, consta in faptul ca, in tabelul preliminar, conditia nu este calificata expres ca fiind o conditie suspensiva, ceea ce putea indreptati pe creditorul inscris generic ”sub conditie” sa considere ca este vorba cel mult o conditie rezolutorie si sa nu conteste tabelul de creante, in timp ce practicianul in insolventa sa trateze creanta, in mod abuziv, ca fiind sub conditie suspensiva si sa nu ia in considerare votul creditorului in adunarea creditorilor.

Anteproiectul Codului insolventei, desi propune modificarea alin. (4) al art. 64, in sensul ca elimina caracterul provizoriu al inscrierii in tabel a creantelor nescadente si a celor sub conditie, rezolva doar problema creantelor nescadente, in sensul ca titularii acestora au drept de vot in cadrul procedurii, si numai cele sub conditie suspensiva nu voteaza, spune avocatul.

Mariera Avram a subliniat ca, in realitate, aceste tehnici de fraudare a drepturilor creditorilor in procedura insolventei nu ar trebui sa aiba sorti de izbanda, ci cel mult sa se constituie in obstacole in procedura care trebuie depasite, prin interpetarea si aplicarea corecta a legii.

“Daca aceste practici nu au fost detectate si blocate la timp in procedura, sanctionarea lor ulterioara in justitie este dificila, purtand valul unei aparente de legalitate”, a adaugat aceasta.

In definitiv, nu falimentul economic constituie in sine o problema, caci starea de insolventa produsa este o realitate care trebuie acceptata ca atare, iar riscul unor pierderi exista si pentru creditor si pentru debitor, ci „falimentul”moral si juridic, adica lipsa corectitudinii din anumite practici instituite in procedura insolventei.
Comentariile acestui material
 
Numele complet:*
ex: Ion Popescu
Adresa de email:*
Site personal:
ex: http://www.dailybusiness.ro/
Comentariul tau:*
ATENTIE! Camp obligatoriu.
 
 
 
G. Mihai a spus:
17/05/2013 13:24
Cu tot respectul dar doamna Avram are o opinie deformata si chiar neinformata.
De exemplu spune:
"Aceste practici se pot constitui uneori in “virusi” puternici, care deturneaza procedura de la scopul ei principal de satisfacere a creantelor creditorilor si de maximizare a averii debitorului".
Doamna, daca veti consulta literatura de de specialitate veti vedea si dumneavoastra ca institutia falimentului/insolventie este un mecanism de protectie care sa ajute companiile in dificultate sa-si continue activitatea si nu un instrument de recuperare creante!
Tocmai pentru ca in Romania aceasta institutie a insolventei este abuzata de catre tot felul de recuperatori a dus la inchiderea multor afaceri care ar mai fi putut fi redresate.
Nu trebuie sa fie de mirare ca fata de zelul recuperator irational incurajat chiar de statul roman victimele cauta solutii de supravietuire.
 
ionel a spus:
17/05/2013 16:29
Sunt de acord cu ce spune Mihai, dar sa nu uitam ca pentru unele persoane legea insolventei reprezinta o masura de evitare a obligatiilor pe care si le-au asumat fata de clienti, creditori, etc. Sunt cazuri in care firmele aflate in insolventa si-au revenit, dar sa nu uitam de cazurile, tot mai dese din pacate, in care administratorii apeleaza la legea insolventei, dupa numai un an de functionare si apoi infiinteaza o alta societate (de multe ori pe numele altui administrator si asociati. Cum ne aparam de acestia, avand grija de cei care mai pot salva ceva ? Numai o lege corecta si o aplicare corecta a legii.
 
KeyJobs - Job-uri premium
Vineri, 15 Noiembrie 2019, 20:49
Alegeti frecventa cu care doriti sa primiti newsletterul:
Adresa dvs. de email:
Abonati-va la newsletter