Cât trebuie să plătești în plus dacă nu dezbați succesiunea în termen de 2 ani de la deces. Ce este impozitul pe moștenire

Succesiunea este recomandat a se face în termen de doi ani de la deces în primul rând pentru ca averea defunctului să își găsească cât mai repede proprietarul, apoi pentru că taxele notariale pentru dezbaterea succesiunii sunt mult mai mici.

Cât trebuie să plătești în plus dacă nu dezbați succesiunea în termen de 2 ani de la deces

Odată termenul de doi ani depășit, la taxele notariale se adaugă un impozit de 1% din valoarea bunurilor moștenite, scrie avocatnet.ro

Potrivit art. 953 Cod Civil, prin moștenire se înțelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în viață.

Potrivit Codului fiscal, “pentru transmisiunea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moștenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1) (pentru transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal – n. red.), dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii”.

În schimb, “în cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus (doi ani de la data decesului autorului succesiunii – n. red.), moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale”, după cum este specificat în Codul fiscal.

Care este diferența dintre acceptarea expresă și acceptarea tacită a moștenirii

Potrivit Codului Civil, succesibilul are dreptul atât de a accepta moștenirea, cât și de a renunța la ea. În fapt, titulatura de „moștenitor” o primește persoana care acceptă moștenirea în termen de un an de la momentul decesului persoanei în urma căreia se face succesiunea. Moștenirea poate fi acceptată expres sau tacit.

Citeste si Român obligat să plătească despăgubiri de peste 1 milion de euro, după ce fosta soție a delapidat banca unde lucra. Femeia a murit în timpul anchetei, lăsându-i bărbatului moștenire un proces. Întreaga acțiune era condusă de două surori

“Acceptarea este expresă când succesibilul își însușește explicit titlul sau calitatea de moștenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată”, respectiv atunci când merge la notariat și acceptă succesiunea printr-o declarație în acest sens. Pe de altă parte „acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moștenitor”.

Moștenirea este considerată ca fiind acceptată tacit și dacă există acte de dispoziție juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moștenirii precum:

• înstrăinarea de către succesibil a drepturilor asupra moștenirii;
• renunțarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moștenitori determinați;
• renunțarea la moștenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comoștenitorilor sau moștenitorilor subsecvenți.

Totodată, pot avea valoare de acceptare tacită a moștenirii actele de dispoziție, administrare definitivă ori folosință a unor bunuri din moștenire.

De menționat că succesibilul care acceptă moștenirea, acceptă atât bunurile defunctului, cât și datoriile acestuia, în cazul în care acestea există.

Citeste si 10.000 de cupluri au divorțat doar în primele 6 luni ale anului. De ce aleg românii să rupă căsătoriile