Ocupati cu propaganda, ministrii uita sa scrie pe site pe ce cheltuiesc banii si cati angajati au. Vezi topul celor mai secretoase ministere

Cele mai importante concluzii:

– Un singur minister (al Culturii) are pe site numele tuturor angajatilor; restul publica numai numele catorva persoane din conducere (ministri, secretari de stat, directori). In conditiile in care in ultimii ani aparatul de stat s-a dublat ca numar de angajati, este foarte important ca ministerele sa publice lista completa a angajatilor, pentru a deveni vizibil unde exista surplus de angajati.

– Foarte putine ministere isi publica bugetul pe 2010 (Finante, Interne, Afaceri externe). Un contribuabil care ar vrea sa afle aceste informatii pentru celelalte ministere trebuie sa mearga pe site-ul finantelor si sa caute in miile de pagini in format PDF de acolo.

– Toate ministerele au publicat pe site organigramele si declaratiile de avere. Acestea din urma insa se opresc, de cele mai multe ori, la nivelul ministrilor si secretarilor de stat, eventual directori. Exceptie face Ministerul Culturii, care publica declaratii de avere inclusiv pentru personalul auxiliar, de exemplu soferi sau secretare.

– Niciun minister nu publica detalii despre destinatia tuturor sumelor cheltuite in 2009

– Majoritatea ministerelor nu publica programul audientelor

[img=704]Cel mai putin transparent este ministerul Turismului; la polul opus se afla ministerul Culturii, care publica numele si averile inclusiv pentru personalul auxiliar, soferi sau secretare[/img]
In viziunea ministeriabililor, site-urile sunt mai degraba pagini personale, unde fiecare se lauda cu cine s-a mai intalnit si ce acte a mai emis. In plus, sunt invechite-foc si greoaie, spun specialistii. O alta problema este ca fiecare site arata si este organizat altfel, desi au in comun faptul ca toate se afla sub umbrela Guvernului Romaniei.

Ce ar trebui sa contina site-ul unui minister? Tinand cont ca aceste foruri guverneaza practic viata romanilor, logic ar fi ca ele sa contina tot ce este esential pentru contribuabili. Mai ales in criza si pe fondul cresterii deficitului public, dar si in vremuri obisnuite, ele ar trebui sa contina informatii cat mai detaliate despre cum ne folosesc banii, despre numarul si numele angajatilor, accesul la serviciile oferite (deci, programul de audiente, date de contact etc.), date de maxima utilitate si actualitate pentru viata de zi cu zi, cat mai usor de digerat.

Ce gasim in schimb, pe primele pagini ale site-urile ministerelor de la noi? Mai mult de jumatate din prima pagina a site-urilor este ocupata cu trimiteri la fiecare comunicat de presa emis recent, la majoritatea legilor in vigoare, intalnirile de lucru ale ministrului, si o multime de alte „realizari” irelevante pentru cetateni.

In traducere, fiecare minister se lauda cu activitatea sa, fie cea de informare a publicului, fie cea de legislator, derulata in folosul contribuabilului. Toate trimiterile catre comunicatele de presa, legi si decrete sunt pozitionate central.

De regula, site-urile nu prezinta nicio urma de informatie despre bugetul pe anul in curs (lipsesc in 90% din cazuri, ceea ce e curios, tinand cont de stirile care au tot curs prin presa despre cheltuielile excesive si irationale), dar nu exista informatii nici despre cheltuielile de anul trecut, despre structura personalului sau numele salariatilor, nemaivorbind de veniturile acestora.

In plus, nu exista aproape deloc informatii digerabile de interes general, ci doar trimiteri la serviciile generice pe care ministerul le pune la dispozitia contribuabililor.
[gallery:88]
Datele utilitare se gasesc sub forma unor documente imense in format PDF, de zeci de pagini, o informatie greu digerabila, de cele mai multe ori neactualizata.

Ca o pata de culoare, creativitatea ministeriabililor s-a manifestat pe site-uri din plin, prin detalii picante, care particularizeaza. La Turism, prima pagina este ocupata cu dezmintiri la articolele aparute in presa. Si, ca lumea sa se poata asigura ca totul este absolut in ordine, tot pe prima pagina a fost instalata rubrica „Transparenta”, care insa nu cuprinde nimic din informatiile esentiale enumerate anterior.

La Justitie pe prima pagina, in stanga-sus (cea mai vizibila zona a site-ului), gasim o trimitere catre o lista a tuturor ministrilor de la 1859 incoace. Ca si la Aparare, dar din 1990 incoace. Transparenta simulata si faptul ca spatiu pretios este ocupat cu lucruri inutile nu fac decat sa scoata si mai mult in evidenta faptul ca niciunul dintre ministere nu are rubrica pentru bugetul pe 2010.

Marti, in cadrul unei iesiri televizate, presedintele Traian Basescu a cerut tuturor ministerelor sa afiseze numele si salariile tuturor angajatilor pe paginile proprii. De la cerinta la fapta e cale lunga, asa ca ramane sa vedem ce se va intampla pe viitor.

Autoritatile au inceput sa isi afiseze declaratiile de avere pe site-uri din 2005, cand ministrul de atunci al justitiei, Monica Macovei, le-a impus acest lucru in conditiile in care Romania avea probleme serioase la capitolul justitie, pe care il negocia cu Uniunea Europeana.

Toate adresele site-urilor ministerelor pot fi regasite aici.

Ca design, site-urile nu trec proba specialistilor. Sunt foarte incarcate, ceea ce le face greu lizibile. Informatia nu e structurata, titlurile sunt scrise cu acelasi font ca si continutul informatiei, incat dau impresia ca sunt un simplu document word, spune webdesignerul Lucian Olteanu.

Site-urile sunt intesate de informatii, dar nu au si optiuni de ordonare a acesteia. La doar cateva ministere apare optiunea RSS, care organizeaza informatia in functie de ora aparitiei, a completat acesta.

„Mai toate site-urile au informatie neactualizata si sunt extrem de greu de utilizat. Sunt intesate cu o gramada de informatii privind legislatia si cu comunicate de presa, dar nu tintesc catre adevaratul target care este romanul de rand”, a comentat webdesignerul Cosmin Daraban, managerul Silkweb.

El spune ca site-urile ministerelor arata ca de pe vremea cand s-au inventat paginile web. „Un privitor care nu stie ca ele au mai variat in timp ar spune cu siguranta ca au fost create inainte de 1989”, a mai spus Daraban.

Sa mai vorbim de absenta unor instrumente de socializare si totodata de propagare a informatiei de genul Twitter sau Facebook, care, de exemplu, exista pe site-urile ministerelor britanice? Riscam sa exageram.