INS avertizează că îmbătrânirea populaţiei pune presiune pe piaţa muncii şi pe sistemul de pensii

INS transmite că la 1 ianuarie 2026, România avea o populaţie rezidentă de 19 milioane de persoane, potrivit datelor provizorii. Dintre acestea, 4,89 milioane, respectiv 25,7% din total, aveau peste 60 de ani. Femeile reprezentau 58,7% din această categorie de vârstă.

„Avem tot mai multe persoane vârstnice în raport cu generaţiile tinere, ceea ce înseamnă o bază potenţial mai restrânsă de contribuabili şi cheltuieli tot mai mari pentru pensii, sănătate şi servicii sociale”, a afirmat Silviu Vîrva, vicepreşedintele Institutului Naţional de Statistică (INS).

INS: Indicele de îmbătrânire demografică a crescut la 135,9 persoane vârstnice la 100 de tineri în 2026

Evoluţia reflectă un proces de îmbătrânire demografică accelerată, pe fondul scăderii natalităţii şi al sporului natural negativ. Indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 112 persoane vârstnice la 100 de tineri în 2016 la 135,9 persoane vârstnice la 100 de tineri în 2026, potrivit datelor prezentate de INS.

Schimbarea structurii populaţiei are implicaţii directe asupra economiei. O populaţie activă mai redusă poate accentua dificultăţile de recrutare, poate genera deficit de personal în anumite sectoare şi poate pune presiune asupra costurilor salariale.

Datele privind ocuparea arată că participarea persoanelor vârstnice la piaţa muncii scade puternic odată cu înaintarea în vârstă. În 2025, rata de ocupare era de 38,5% în rândul persoanelor cu vârste între 60 şi 64 de ani, de 5,2% pentru categoria 65-69 de ani şi de 1,1% pentru persoanele între 70 şi 74 de ani. La nivel naţional, rata de ocupare era de 48,3%.

„Îmbătrânirea populaţiei nu este doar o provocare demografică. Este o provocare economică, socială şi instituţională, care impune regândirea modului în care organizăm îngrijirea pe termen lung”, a declarat vicepreşedintele INS.

Vîrva consideră că sistemul de îngrijire a persoanelor vârstnice trebuie să ţină cont de diferenţele dintre nevoile individuale, determinate de starea de sănătate, condiţiile socio-economice şi existenţa sprijinului familial.

Un sistem modern nu ar trebui să se limiteze la îngrijirea persoanelor care şi-au pierdut autonomia, ci să includă şi măsuri de prevenţie şi susţinere a îmbătrânirii active.

România are nevoie de servicii de îngrijire pe termen lung accesibile, diversificate şi de calitate pentru persoanele care au nevoie de sprijin, a mai spus reprezentantul INS. Acestea ar trebui adaptate gradului de dependenţă şi nevoilor fiecărei persoane şi să asigure continuitatea îngrijirii, prin servicii la domiciliu, servicii comunitare, centre de zi sau servicii rezidenţiale.

„Pe de altă parte, trebuie să investim mult mai mult în prevenţie. Pentru că obiectivul nu poate fi doar să îngrijim mai bine persoanele care au devenit dependente, ci şi să prevenim sau să întârziem, pe cât posibil, apariţia dependenţei”, a afirmat Silviu Vîrva.

El a subliniat că pregătirea pentru o populaţie mai îmbătrânită presupune politici publice, resurse, infrastructură, personal calificat şi parteneriate între sectorul public şi cel privat.

Vicepreşedintele INS a participat pe 9 noiembrie la prima ediţie a conferinţei „România după 60”, organizată de Centrele ECHO împreună cu Institutul de Îmbătrânire Activă, sub patronajul Subcomisiei de Populaţie şi Dezvoltare din cadrul Senatului României.

Evenimentul a avut ca temă construirea unui sistem de îngrijire pe termen lung care să răspundă nevoilor persoanelor vârstnice.

Citește și: