Alexandru Nazare explică faptul că statul are nevoie în continuare de finanţare, chiar dacă deficitul se reduce, deoarece trebuie să ramburseze datoriile vechi.
Alexandru Nazare transmite că din necesarul total de finanţare estimat pentru 2026, aproximativ 130 de miliarde de lei, reprezentând 47%, sunt destinate acoperirii deficitului bugetar. Alte 149 de miliarde de lei, respectiv 53% din total, reprezintă principalul împrumuturilor ajunse la scadenţă şi care trebuie rambursate creditorilor.
Potrivit explicaţiilor ministrului Finanţelor, aproape 71 de miliarde de lei din datoria scadentă în acest an provin din împrumuturile contractate în 2024 şi 2025.
Din această sumă, peste 35 de miliarde de lei au fost atrase numai în primul semestru din 2025, într-o perioadă marcată de incertitudine politică, deteriorarea perspectivelor de rating şi dezechilibre fiscale.
Decizia a permis asigurarea lichidităţilor necesare atunci, dar a concentrat o parte importantă a obligaţiilor de rambursare în 2026.
Structura celor 149 de miliarde de lei care trebuie rambursate în acest an arată că 47,4 miliarde de lei provin din împrumuturi contractate în 2025, 23,4 miliarde de lei din finanţări atrase în 2024, iar alte 24,1 miliarde de lei din împrumuturi din 2023.
Datoriile contractate în 2022 reprezintă 5,1 miliarde de lei, în timp ce 49 de miliarde de lei provin din împrumuturi anterioare anului 2022.
Explicaţia ministrului vine în contextul în care reducerea deficitului bugetar nu înseamnă automat şi o diminuare proporţională a sumelor pe care statul trebuie să le împrumute. Necesarul brut de finanţare include atât banii necesari pentru acoperirea deficitului curent, cât şi sumele necesare refinanţării datoriei ajunse la scadenţă.
Această operaţiune, cunoscută drept rostogolirea datoriei, presupune contractarea unor împrumuturi noi pentru rambursarea celor vechi.
Deşi refinanţarea nu înseamnă, prin ea însăşi, acumularea unei datorii suplimentare în valoarea principalului rambursat, costul noilor împrumuturi depinde de dobânzile practicate pe piaţă şi de încrederea investitorilor în capacitatea statului de a-şi respecta angajamentele.
Alexandru Nazare avertizează că pierderea încrederii pieţelor ar putea determina creşterea costurilor de refinanţare, cu efecte asupra cheltuielilor bugetare din anii următori.
În plus, dobânzile plătite în prezent reflectă nu doar condiţiile de finanţare din 2026, ci şi costurile împrumuturilor acumulate în perioadele precedente.
Reducerea ar urma să fie susţinută atât de diminuarea deficitului care trebuie finanţat, cât şi de un volum mai mic al datoriilor care ajung la scadenţă.
Ministrul precizează însă că proiecţia nu este definitivă. Necesarul de finanţare va fi recalculat în funcţie de execuţia bugetară din 2026, de implementarea planului de finanţare din acest an şi de forma finală a bugetului pentru 2027.
În acest context, Alexandru Nazare consideră că viitorul buget trebuie construit pe baza unor estimări realiste de venituri şi a unor cheltuieli care au acoperire financiară. De asemenea, investiţiile publice ar trebui prioritizate în funcţie de impactul lor asupra economiei.
Ministrul leagă evoluţia costurilor de finanţare şi de evaluările agenţiilor internaţionale de rating, care urmăresc continuitatea procesului de reducere a deficitului şi credibilitatea politicilor bugetare.
Respectarea angajamentelor fiscale este importantă pentru menţinerea ratingului suveran şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor în care România se împrumută.
Reducerea deficitului limitează nevoia de acumulare a unor datorii noi, dar nu elimină obligaţiile financiare contractate anterior. Costurile acestora, inclusiv dobânzile, vor continua să apese asupra bugetelor viitoare, reducând resursele disponibile pentru investiţii şi alte cheltuieli publice.
Nazare susţine că disciplina bugetară şi reducerea costurilor de împrumut au implicaţii pe termen lung, inclusiv asupra capacităţii generaţiilor viitoare de a direcţiona resursele publice către dezvoltare, în loc să le aloce rambursării datoriilor acumulate în prezent.