Blocada de facto a porturilor Odesa lovește agricultura ucraineană. Sute de milioane de dolari pierdute lunar

Traficul maritim către porturile din zona Odesa s-a redus dramatic în urma intensificării atacurilor rusești cu drone și rachete asupra infrastructurii portuare și a navelor comerciale. În primele 11 zile din august 2026, doar șapte nave au intrat în porturile din regiune, față de 169 în întreaga lună iulie. Scăderea nu este provocată de schimbarea regulilor de acces în porturi, ci de faptul că armatorii și companiile de asigurări consideră în prezent navigația către Odesa mult mai riscantă, potrivit digi24.ro.

Te-ar mai putea interesa și: Doi membri ai echipajului unui tren de pasageri au fost uciși într-un atac cu dronă în regiunea Odesa

Blocada de facto a porturilor Odesa lovește agricultura ucraineană. Sute de milioane de dolari pierdute lunar

Un moment decisiv a fost atacul asupra cargoului Golden Leo, pe 19 iulie, în timp ce nava părăsea portul. Nava a fost grav avariată și ulterior s-a scufundat. Nouă membri ai echipajului și un pilot ucrainean au murit. Trei zile mai târziu, pe 22 iulie, nicio navă nu a mai intrat în porturile din Odesa, pentru prima dată de la instituirea coridorului maritim ucrainean. Pentru autoritățile portuare, atacul asupra Golden Leo a schimbat radical percepția comercială asupra riscului: chiar dacă procedurile oficiale nu s-au modificat, disponibilitatea armatorilor de a trimite nave în zonă s-a redus puternic.

Potrivit Administrației Porturilor Maritime din Ucraina (USPA), de la începutul anului 2026 au fost înregistrate 160 de atacuri asupra infrastructurii portuare, 87 asupra navelor civile aflate în porturi și 68 asupra navelor care circulau prin coridorul maritim.

Situația s-a deteriorat în mod special începând cu 1 iulie. Rusia a combinat atacuri masive cu drone Shahed, lovituri aeriene și rachete balistice. Numai până la 11 august, USPA consemnase 88 de atacuri asupra infrastructurii portuare, 48 asupra navelor din porturi și 39 asupra navelor aflate în coridorul maritim.

Prin urmare, problema centrală nu este lipsa infrastructurii sau schimbarea procedurilor portuare, ci securitatea navigației. USPA subliniază că traficul poate reveni la nivelurile normale numai dacă riscul pentru nave, echipaje, piloți și încărcături scade suficient. Guvernul ucrainean, armata și partenerii internaționali încearcă să consolideze protecția coridorului, însă efectele economice ale întreruperii se resimt deja.

Pentru economia Ucrainei, accesul la Marea Neagră este esențial deoarece cea mai mare parte a exporturilor agricole și a altor mărfuri voluminoase depinde de transportul maritim.

Înainte de deteriorarea situației, Ucraina exporta în medie 4-4,5 milioane de tone de produse agricole pe lună, iar aproximativ 90% dintre aceste exporturi treceau prin porturile maritime. Căile ferate și porturile dunărene pot prelua doar o parte din acest volum.

Alternativele pot transporta în prezent aproximativ 2,5 milioane de tone lunar, cu posibilitatea de a ajunge la circa 3,5 milioane. Problema este că porturile din zona Odesa gestionau în prima jumătate a lui 2026 între 4,1 și 5 milioane de tone pe lună. Așadar, chiar dacă Ucraina dispune de rute alternative, acestea nu au capacitatea de a înlocui complet Marea Neagră.

Importanța este și mai mare deoarece produsele agricole și metalele reprezintă aproximativ 70% din exporturile totale ale Ucrainei, iar cea mai mare parte a acestor mărfuri este transportată pe mare. Pentru mărfuri cu volum foarte mare și valoare relativ mică pe tonă, precum cerealele, transportul maritim este dificil de substituit din punct de vedere economic.

Blocarea parțială a exporturilor maritime a avut un efect rapid asupra prețurilor interne ale cerealelor. Motivul este că prețul primit de fermierul ucrainean este legat de prețul internațional, din care sunt scăzute costurile logistice.

Atunci când cerealele nu mai pot fi transportate ieftin prin porturile de la Marea Neagră și trebuie direcționate pe rute mai scumpe, costul suplimentar al transportului este transferat înapoi către producător, prin reducerea prețului pe care comerciantul este dispus să îl plătească.

Între 16 iulie și 6 august, prețul grâului panificabil de calitatea a doua din centrul Ucrainei a scăzut cu 31%, de la aproximativ 9.200 de hrivne pe tonă la 6.400 de hrivne. În aceeași perioadă, prețul orzului a scăzut cu aproximativ 27%, iar cel al porumbului cu 15%.

Potrivit UCAB, grâul ucrainean se vinde deja cu aproximativ 15 dolari pe tonă sub costul de producție, iar orzul cu peste 40 de dolari sub cost. În cazul anumitor fermieri, pierderea ajunge la aproximativ 30-35 de dolari pentru fiecare tonă de grâu vândută.

Și comercianții au redus prețurile de achiziție cu aproximativ 2.000-3.000 de hrivne pe tonă după ce au început să oprească achizițiile destinate porturilor maritime de adâncime, în jurul datei de 13-15 iulie.

În aceste condiții, unii producători aleg să nu-și mai vândă cerealele. TAS Agro, de exemplu, a decis să depoziteze o parte din producție în loc să o vândă sub costul de producție.

Problema nu este neapărat că toate contractele comerciale au fost anulate. În multe cazuri, acestea sunt pur și simplu amânate.

Comercianții internaționali care au contracte DAP pentru livrarea mărfurilor în porturile ucrainene nu pot primi fizic încărcăturile dacă nu există suficiente nave disponibile pentru transport. În consecință, termenele de livrare sunt prelungite în speranța că navigația pe Marea Neagră se va relua.

Datele din iulie ascund parțial amploarea crizei. Ucraina a exportat în acea lună 3,67 milioane de tone de produse agricole, dintre care 2,67 milioane de tone de cereale, mult peste cele 1,7 milioane de tone de cereale exportate în iulie 2025.

Totuși, o mare parte din aceste exporturi fusese pregătită și expediată înainte de deteriorarea situației în a doua jumătate a lunii iulie. Din acest motiv, UCAB estimează că exporturile agricole din august ar putea scădea aproape la jumătate, până la doar 1,5-1,6 milioane de tone.

Alternativele: Dunărea, România și Uniunea Europeană

Ucraina încearcă să revină la rutele folosite în perioada blocadei maritime din 2022-2023. Cerealele sunt redirecționate către porturile dunărene Izmail și Reni, de unde pot ajunge în România, în special la Constanța. Alte transporturi merg pe cale ferată prin România, Slovacia și Ungaria către porturile europene.

Și porturile poloneze Gdansk și Gdynia sunt luate în calcul pentru o parte din exporturi.

O altă posibilitate este intensificarea tranzitului feroviar prin Republica Moldova către Constanța. Ucraina a cerut reducerea cu 50% a tarifelor feroviare moldovenești, în timp ce Republica Moldova dorește volume de transport garantate. Ruta ar putea transporta până la 4,5 milioane de tone pe an, echivalentul a aproximativ 375.000 de tone pe lună.

Însă toate aceste variante sunt mai scumpe și mai limitate decât transportul direct prin Marea Neagră.

De exemplu, NIBULON estimează că redirecționarea mărfurilor prin Dunăre și Uniunea Europeană adaugă aproximativ 70 de dolari pe tonă la costul logistic. Creșterea prețurilor internaționale a compensat doar 15-20 de dolari din această diferență.

Un alt exemplu este grâul cu 11,5% proteină: acesta se tranzacționa la aproximativ 210 dolari/tonă DAP Odesa în prima jumătate a lunii iulie, dar doar la 165-170 de dolari/tonă în porturile dunărene în prezent.

În mod ironic, una dintre principalele alternative la Marea Neagră este afectată chiar acum de condițiile meteorologice.

Nivelul Dunării a scăzut foarte mult în timpul verii. În România, debitul a ajuns în iulie la aproximativ 1.700 m³/s, față de o medie normală de circa 4.700 m³/s. A fost cel mai redus nivel din 1996 încoace.

Seceta și temperaturile ridicate au redus capacitatea de transport a barjelor. Astfel, chiar dacă Ucraina încearcă să trimită mai multe cereale pe Dunăre, infrastructura fluvială nu poate absorbi nelimitat volume suplimentare.

UCAB estimează că, în august, transportul combinat prin Dunăre, cale ferată și rutier poate gestiona doar aproximativ 1,4 milioane de tone pe lună. Capacitatea ar putea ajunge la circa 3 milioane de tone până la sfârșitul anului, dar nici acest nivel nu ar înlocui complet porturile din zona Odesa.

UCAB estimează că Ucraina are în prezent un deficit de capacitate de export de aproximativ 2,2-2,5 milioane de tone de cereale pe lună.

Consecința financiară este estimată la 450-500 de milioane de dolari în venituri din export pierdute sau amânate în fiecare lună.

Banca Națională a Ucrainei estimează că restricțiile logistice ar putea genera un deficit total de aproximativ 2,5 miliarde de dolari în venituri din export în a doua jumătate a lui 2026. O parte dintre aceste mărfuri nu ar fi pierdute definitiv, ci doar ar fi exportate mai târziu, în prima jumătate a anului 2027.

Aici apare însă problema fundamentală pentru fermieri: banii pot fi amânați, dar cheltuielile nu pot fi amânate la nesfârșit.

Fermierii au nevoie de bani pentru salarii, combustibil, semințe, îngrășăminte și pregătirea următorului sezon agricol. Dacă cerealele rămân în silozuri, producătorul nu își poate transforma recolta în lichidități. Dacă o vinde imediat, riscă să o vândă sub costul de producție.

Economistul Oleh Nivievski consideră că actuala situație poate deveni, în anumite privințe, mai periculoasă decât blocada din 2022.

În 2022, problema principală era blocarea exporturilor. Acum Ucraina se confruntă simultan cu două presiuni:

trebuie să găsească spațiu pentru noua recoltă;
are nevoie de bani pentru următoarea campanie agricolă.

Cu alte cuvinte, fermierii riscă să rămână cu cerealele nevândute în timp ce trebuie să finanțeze următorul ciclu de producție.

Dacă situația continuă câteva luni, silozurile se pot umple, prețurile interne pot coborî și mai mult, iar capitalul de lucru poate deveni insuficient. După aproximativ o lună, presiunea ar putea deveni critică pentru o parte a sectorului.

Companiile agricole mari au avantaje importante: dispun de silozuri proprii, pot rezerva capacitate feroviară, au echipe de tranzacționare și pot utiliza mai multe rute logistice.

Fermierii mici și mijlocii au mult mai puține opțiuni. Ei trebuie să își vândă recolta pentru a-și plăti cheltuielile curente și pentru a cumpăra inputurile necesare sezonului următor.

Dacă sunt obligați să vândă sub costul de producție, consecința nu este doar o pierdere financiară punctuală. Ei pot reduce investițiile în tehnologie, îngrășăminte și alte inputuri sau pot modifica structura culturilor. În timp, acest lucru poate afecta chiar producția agricolă a Ucrainei din anii următori.