Energia solară ține în echilibru sistemul energetic al României, dar specialiștii cer investiții urgente în stocare

Energia fotovoltaică a devenit un element important pentru echilibrarea Sistemului Energetic Național în perioada actuală, marcată de secetă severă și temperaturi extreme, care afectează producția unor surse tradiționale de energie. Asociația Industriei Fotovoltaice și a Stocării din România (RPIA) susține că producția solară contribuie semnificativ la menținerea stabilității sistemului în timpul zilei, însă avertizează că România trebuie să accelereze investițiile în capacități de stocare și în modernizarea infrastructurii de transport și distribuție a energiei.

Te-ar mai putea interesa și: Eurostat: Energia regenerabilă a acoperit peste un sfert din consumul UE în 2025. România, ușor sub media europeană

Energia solară ține în echilibru sistemul energetic al României, dar specialiștii cer investiții urgente în stocare

Reprezentanții RPIA arată că fenomenele climatice extreme nu mai reprezintă situații izolate, ci fac parte dintr-o tendință care pune presiune tot mai mare asupra infrastructurii energetice. În România, scăderea debitelor râurilor a redus capacitatea de producție hidroenergetică, iar temperaturile ridicate și nivelurile scăzute ale apelor au complicat funcționarea unor unități energetice care depind de apă pentru răcire, inclusiv centrala nucleară de la Cernavodă. Aceste probleme au dus la reducerea temporară a unor capacități de producție și la adoptarea unor măsuri de urgență pentru menținerea echilibrului energetic.

În acest context, energia fotovoltaică a avut un rol important în acoperirea consumului de electricitate în intervalele diurne. Potrivit RPIA, producția solară a contribuit la funcționarea normală a sistemului energetic în timpul zilei, acoperind în anumite momente mai mult de jumătate din necesarul de consum.

Directorul executiv al RPIA, Andrei Manea, afirmă că dezvoltarea rapidă a sectorului fotovoltaic demonstrează capacitatea României de a integra noi surse de energie regenerabilă. În mai puțin de patru ani, țara a conectat la rețea peste 7 GW de capacități fotovoltaice noi, provenite atât din parcuri solare de mari dimensiuni, cât și din instalațiile dezvoltate de prosumatori.

Totuși, organizația avertizează că extinderea producției de energie verde trebuie însoțită de investiții în sisteme de stocare, pentru ca energia produsă în perioadele cu soare puternic să poată fi utilizată atunci când cererea este mai mare sau când producția regenerabilă scade. Fără baterii, flexibilitate și rețele adaptate, România nu va putea valorifica complet noile capacități de producție instalate.

În prezent, România dispune de aproximativ 3 GWh de capacități de stocare, incluzând atât baterii de mari dimensiuni, cât și sisteme instalate de prosumatori. Potrivit estimărilor Transelectrica, până în anul 2030 ar fi necesară o capacitate de stocare de peste 10 GWh pentru integrarea noilor surse regenerabile și pentru menținerea stabilității Sistemului Energetic Național.

Pentru accelerarea investițiilor, RPIA solicită măsuri precum facilități fiscale, reducerea temporară a impozitării pentru noile capacități energetice instalate în următorii doi ani și simplificarea procedurilor administrative. Asociația propune ca termenele pentru avizare, autorizare și racordare la rețea să fie reduse la maximum șase luni, pentru ca proiectele energetice să poată fi dezvoltate mai rapid.

Reprezentanții industriei fotovoltaice susțin că un sistem energetic bazat pe surse regenerabile, completat de stocare și interconexiuni, poate contribui și la reducerea prețurilor energiei pentru consumatori. Aceștia oferă exemplul Spaniei, unde dezvoltarea accelerată a energiei solare și eoliene a contribuit la un preț mediu angro al energiei de aproximativ 61 de euro/MWh în 2025, comparativ cu aproximativ 107 euro/MWh în România.

Pentru ca avantajele energiei regenerabile să ajungă direct la consumatori, RPIA consideră necesară și introducerea unor mecanisme precum tarifele dinamice, care să încurajeze consumul în perioadele în care energia este mai ieftină și există producție regenerabilă ridicată.