Mai multe orașe europene cer interzicerea filtrelor de țigări. Mucurile reprezintă 30% din deșeurile stradale din Bruxelles

Mai multe administrații locale din Europa solicită Uniunii Europene să interzică vânzarea filtrelor pentru țigări, argumentând că acestea nu oferă protecție reală împotriva efectelor nocive ale fumatului și generează cantități importante de deșeuri din plastic. Bruxelles, München, Dublin și Genova se numără printre orașele care susțin această inițiativă, lansată de Primăria Haga și sprijinită de guvernul olandez, autorități locale și organizații de mediu, potrivit g4media.ro.

Te-ar mai putea interesa și: Senatul interzice utilizarea țigărilor electronice în spațiile publice închise

Mai multe orașe europene cer interzicerea filtrelor de țigări. Mucurile reprezintă 30% din deșeurile stradale din Bruxelles

Campania, intitulată „No (Plastic) Filter”, urmărește eliminarea filtrelor de țigări, considerate de susținătorii săi o sursă persistentă de poluare, dar și o povară financiară pentru municipalități. Inițiatorii consideră că măsurile existente la nivel european, prin care producătorii de tutun sunt obligați să contribuie la costurile de colectare și curățare a deșeurilor, nu au reușit să rezolve problema. În opinia lor, singura soluție eficientă este interzicerea filtrelor, nu doar transferarea costurilor către companii.

Unul dintre argumentele principale ale campaniei este cantitatea foarte mare de mucuri de țigară abandonate în spațiile publice. La Bruxelles, acestea reprezintă aproximativ 30% din totalul deșeurilor stradale, potrivit lui Anas Ben Abdelmoumen, consilier municipal responsabil cu salubritatea publică.

Acesta a explicat că resturile de țigări afectează aspectul orașului și presupun eforturi suplimentare pentru echipele de curățenie. Colectarea lor generează costuri și consumă resurse care ar putea fi folosite pentru alte activități de întreținere a spațiului public.

Problema nu este limitată la capitala Belgiei. La Haga, cheltuielile anuale pentru curățarea mucurilor de țigară sunt estimate la aproximativ două milioane de euro, potrivit viceprimarului Isabelle Broeders. Oficialul consideră că revizuirea legislației europene privind produsele din tutun reprezintă o ocazie importantă pentru introducerea unei interdicții.

Campania a atras sprijinul mai multor orașe din Belgia, Germania, Cehia, Ungaria și Lituania, precum și al unor organizații ecologiste și autorități implicate în gestionarea resurselor de apă.

Organizația Mondială a Sănătății susține eliminarea treptată sau interzicerea filtrelor de țigări, afirmând că acestea nu aduc beneficii relevante pentru sănătate și contribuie la poluarea mediului.

Karl Beerenfenger, coordonatorul campaniei din partea ONG-ului olandez Fair Resource Foundation, a descris filtrul drept unul dintre cele mai frecvent aruncate obiecte. El a atras atenția că acesta conține plastic, poate genera poluare toxică și provoacă cheltuieli importante pentru autoritățile locale și societate.

Activistul consideră, de asemenea, că filtrele pot crea impresia falsă că țigările ar fi mai puțin periculoase. Din perspectiva susținătorilor interdicției, eliminarea lor ar contribui la combaterea acestei percepții și ar reduce cantitatea de deșeuri abandonate în mediul urban.

Organizația Mondială a Sănătății susține că existența unui filtru nu transformă țigara într-un produs sigur și că aceste componente nu justifică impactul lor asupra mediului.

Companiile din industria tutunului au o poziție diferită și susțin că filtrele au totuși un rol în reducerea expunerii la anumite substanțe toxice.

Nathan Jones, responsabil pentru strategia de reglementare europeană în cadrul British American Tobacco, a declarat că nu există țigări sigure, indiferent dacă sunt prevăzute sau nu cu filtru. El a susținut însă că unele cercetări indică o reducere a expunerii la anumite substanțe nocive în cazul țigărilor cu filtru.

Reprezentantul companiei a menționat trei studii care, potrivit acestuia, sugerează că filtrele ar putea diminua unele dintre riscurile asociate fumatului. Jones a mai afirmat că filtrele contribuie la respectarea normelor europene privind emisiile țigărilor și că industria ar utiliza alternative dacă ar exista soluții viabile și care să poată fi aplicate la scară largă.

Prin urmare, disputa nu privește doar impactul asupra mediului, ci și rolul pe care filtrele îl au în produsele comercializate de industrie și în cadrul actual de reglementare.

Inițiativa orașelor europene apare într-un moment important, în care Comisia Europeană analizează modificarea a două acte legislative care ar putea permite restricționarea sau eliminarea filtrelor.

Prima oportunitate este revizuirea Directivei privind produsele din tutun. Activiștii consideră că această legislație ar trebui să includă o interdicție directă a filtrelor, indiferent de materialele din care sunt fabricate.

Dacă această variantă nu va fi adoptată, susținătorii campaniei speră că o a doua posibilitate va apărea odată cu revizuirea Directivei privind materialele plastice de unică folosință. În acest scenariu, Uniunea Europeană ar putea interzice cel puțin plasticul utilizat în fabricarea filtrelor.

Viceprimarul orașului Haga, Isabelle Broeders, a precizat că administrația susține interzicerea tuturor filtrelor, indiferent de materialul folosit. Argumentul este că înlocuirea plasticului cu alte materiale nu ar elimina neapărat problema deșeurilor și a impactului asupra mediului.

Majoritatea filtrelor de țigări sunt fabricate din acetat de celuloză, un material plastic de origine vegetală care nu se descompune ușor în mediul natural. Deși există și variante biodegradabile, acestea nu sunt utilizate pe scară largă.

Producătorii de tutun au cerut ca acetatul de celuloză să fie recunoscut drept un material durabil și biodegradabil, astfel încât să nu intre sub incidența restricțiilor prevăzute de Directiva europeană privind plasticul de unică folosință.

Industria încearcă astfel să evite introducerea unor măsuri care ar putea limita utilizarea filtrelor din plastic. Organizația Tobacco Europe s-a opus unor asemenea restricții și a cerut Comisiei Europene să se concentreze, în schimb, pe informarea publicului, aplicarea regulilor împotriva aruncării deșeurilor și funcționarea sistemelor prin care producătorii contribuie la costurile de curățare.

Reprezentanții industriei susțin că inovarea ar putea aduce, în timp, alternative mai potrivite, fără să fie necesară o interdicție generală.

Administrațiile locale contestă însă această abordare. Anas Ben Abdelmoumen, reprezentantul municipalității Bruxelles, avertizează că interzicerea exclusivă a plasticului ar putea crea o portiță legislativă. Producătorii ar putea trece la alte materiale care nu sunt încadrate tehnic drept plastic, dar care ar continua să fie persistente în mediu și să genereze probleme de poluare și igienă publică.

Din acest motiv, Bruxelles și Haga consideră că o eventuală reglementare europeană trebuie să vizeze toate filtrele, nu doar pe cele fabricate din plastic.