De ce muncim?

Multi dintre toti ceilalti se straduiesc sa obtina rezultate cat mai bune pentru a le fi recunoscute meritele si pentru a fi laudati. Recunosterea atrage dupa sine recompensa. Aceasta, la randul ei, poate fi financiara sau se materializeaza printr-o promovare.

Unii muncesc fara a fi interesati de rezultatele imediate si luand in calcul o perioada mai indelungata de timp. De exemplu, accepta un job nu pentru ca il gasesc interesant si stimultaor ci pentru ca este o treapta implicita a celui pe care il vaneaza de fapt.

Trebuie sa recunostem insa ca printre noi mai sunt si fericiti care au reusit sa faca ceea ce isi doresc si percep munca ca pe un element integrant al implinirii lor. Merg la serviciu pentru ca acolo ii asteapta o activitate pentru care s-au pregatit ani de zile si la care au visat in copilarie.

La polul opus, se situeaza cei care au fost alesi de o anumita meserie, neavand privilegiul de a o alege ei. Au acceptat-o, au invatat-o, s-au obisnuit cu ea si poate chiar i-au descoperit aspectele placute. Pe acestea ii auzim adesea spunand „Ce altceva as putea face cu pregatirea pe care o am?” sau „Unde sa ma duc la varsta mea”?

Indiferent care este mobilul trezitului matinal si al cotidienei excursii cu tramvaiul, cert este faptul ca putini dintre romani vin la serviciu pentru a nu se plictisi acasa si pentru a avea o viata sociala, asa cum incearca sa ne convinga protagonistii serialelor cu bogati.

Roxana Luca