Horvath&Partners: Se cauta training-urile care ii invata pe angajati munca in echipa

DailyBusiness

: Ce fel de programe de training sunt mai solicitate in prezent pe piata romaneasca?
Kurt Weber: Se cer cele care lucreaza cu angajatii pentru asa-numitele „social skills”, comunicare si spirit de echipa, dar si cele care ii invata pe oamenii de vanzari sa interactioneze cu clientii. O alta directie care functioneaza foarte bine este cea de invatare a notiunilor de business in limbi straine, in special germana si franceza, dar sunt si foarte multe companii care cer traininguri de IT.

DB:Ce lipseste?
KW:Ceea ce nu se face foarte mult in Romania, din ce observ eu, sunt training-uri directionate spre cresterea eficientei si a potentialului de management in firma, de exemplu training-uri pe implementarea de strategii, imbunatatirea instrumentelor de management – adica o mai buna planificare, raportare, lucruri care ajuta managementul firmei sa „transporte” mult mai bine catre angajati responsabilitatile pe care trebuie sa si le asume.

DB: Care este profilul companiilor care trimit cei mai multi angajati la traininguri?
KW: Aproape toate companiile din Romania, fie ca sunt mari, de mijloc, sau mici, au descoperit utilitatea training-ului, acesta devenind un aspect foarte important pentru a retine, stimula si motiva oamenii. Eu sunt de parere ca si din partea angajatilor vine o mare cerere.

DB: Cum ajunge angajatul sa fie repartizat intr-un program de training sau altul?
KW: Companiile mai mari, care au si departamente de resurse umane dezvoltate, de obicei au o strategie de training si ofera angajatilor programe prestate de experti. Cele mai multe companii au bugete pentru training, si fiecare manager de departament dispune de o anumita suma. Departamentul de resurse umane este un fel de furnizor intern de servicii, care are rolul de a cerceta piata, de a selecta firmele de training, dupa care de obicei se incheie programe-cadru cu anumite firme de training, pe diferite specializari, din care fiecare manager alege programul pe care il considera necesar.

DB: Ce procent din bugetul firmei merge catre departamentul de resurse umane?
KW: Estimativ, cred ca in companiile mari cum este Petrom, de exemplu, se aloca in jur de 200-500 de euro de angajat, pe an, pentru programe de training.

DB: De unde provine noua tendinta a companiilor de a-si trimite angajatii la programe de training in strainatate?
KW: Dupa parerea mea, training-ul a devenit in Romania, la cele mai multe companii, un stimulent, un bonus nefinanciar, dar ceea ce conteaza este cat de bine se conecteaza el de activitatea zilnica a angajatului. De exemplu, un training pe tehnici de vanzari facut undeva in strainatate, de cineva care nu cunoaste piata din Romania, care nu a trait, nu a lucrat niciodata aici, nu are cum sa influenteze prea mult calitatile angajatului reintors in Romania. Intr-adevar cred ca este mai degraba la moda sa-ti trimiti personalul in strainatate, nefiind de neglijat puterea acestui instrument de recompensare si de retinere a angajatilor.

DB: Cat de bine se poate masura rezultatul concret al training-ului?
KW: In general se fac astfel de studii, insa eu personal nu prea am incredere in ele, pentru ca sunt realizate de cele mai multe ori de institute de training care doresc sa-si promoveze programele. Evident ca un training bine facut aduce beneficii, dar exista anumite criterii de succes. Dupa parerea mea, conteaza cat de bine se leaga un training de activitatea zilnica a beneficiarului, si cat de consistent este, ce frecventa are si daca este complementar, format din mai multe module care se desfasoara intr-un anumit ritm.

DB: Cum va evolua piata de training din Romania anul viitor?
KW:Tendinta este de crestere. Nu pot estima o valoare exacta, insa va depasi cu siguranta cele 30 de milioane de euro inregistrate anul acesta, cred ca piata se va dezvolta cu cel putin 10-20%, deoarece exista cerere pe multe segmente.

DB: Care sunt noutatile cele mai interesante pe piata?
KW: Cred ca „trainuirea” oamenilor, in ultimii ani, a fost una mai nespecializata, neprofesionalizata, insa se va dezvolta pana in momentul in care va putea raspunde cu claritate la intrebarea „ajuta acest training la aducerea unor performante in firma?”, pana la punctul in care se poate vorbi de specializarea unor angajati- cheie. In Romania, deocamdata, piata abia se formeaza, nu exista inca o orientare clara

DB: Care este valoarea medie a contractelor de training?
KW: Depinde de natura trainingului si de furnizorul lui, dar in general variaza de la 300-400 de euro pentru un training de 1-2 zile, pana la cateva mii de euro pentru un training de 2-3 zile. De exemplu, un training de Excel, Word sau Power Point este oferit la un pret mult mai mic pentru ca exista si o oferta pe masura pe piata, in timp ce un program specializat pe vanzari, in domeniul bancar, sau pe anumite produse complexe, solicita mult mai multa experienta si specializare din partea trainerului, astfel ca este oferit la un pret mult mai ridicat.

DB: Ce fel de clienti apeleaza cel mai frecvent la programe de training?
KW : Din domeniul bancar, comunicatii, retail, dar si companii mijlocii, companii romanesti, sau cu actionariat roman. Dezvoltarea economiei, in general, a provocat mai multa cerere si pe piata de training.

DB: Sunt atrase companiile mari internationale de training de potentialul pietei din Romania?
KW: Da, au venit deja cateva nume mari de pe piata de training internationala, care vor duce la o mai buna structurare a pietei deja existente. De exemplu, a intrat un mare jucator, firma Wifi din Austria, cu o gama foarte larga de programe, incepand cu IT, „social skills”, sau profesionale – pe functii, pe vanzari, aprovizionare, de leadership, management. Aceste firme vor veni cu modul lor de abordare, cu conceptele lor, cu strategia lor, si vor produce o segmentare mai clara a pietei.

DB: Prin ce difera piata din Romania de training de cea internationala?
KW:Diferenta majora consta in faptul ca pietele straine sunt cu mult mai dezvoltate fata de ce se intampla acum in Romania.In Germania, de exemplu, exista 3-4 jucatori mari care ofera o gama foarte larga de servicii de training, dar ei se axeaza in special pe cercetarea pietei, analizeaza cererile ca sa stie ce oferte sa faca, si nu vin cu trainerii lor, ci angajeaza firme specializate care presteaza trainingul propriu-zis. Sunt ca un fel de portal, sau un mall unde le gasesti pe toate. Exista jucatorii mari, care structureaza piata si vin cu oferta, si prestatorii specializati.

DB::Care sunt primele cerinte ale managerilor de firme care apeleaza la o firma de training?
KW:In primul rand specializare si profesionalizare pentru angajati, care trebuie sa aduca ulterior in firma o performanta mai buna, fiecare training trebuie sa plece de la ideea ca aduce un beneficiu companiei si rezultatelor financiare.

DB:In momentul in care trainingul se termina, si se contorizeza rezultatele, cine raspunde de ele, doar beneficiarul, sau si prestatorul?
KW: Cu toate ca este extrem de important feedback-ul participantilor, inca n-am vazut un sistem de monitorizare care sa masoare beneficiile din punct de vedere al rezultatelor la nivelul firmei. Toate indicatoarele au deficiente in momentul in care se aplica, deorece sunt multe aspecte la mijloc si de regula nu se ajunge la o legatura directa intre contributia training-ului si rezultatele firmei. Din pacate, ce nu se practica suficient pe piata din Romania, este ca la sfarsitul programului sa se organizeze un test.

Noi facem de pilda acest lucru pe training-urile de controlling, in Ungaria si Germania. Exista un set de programe de 20 de zile, dupa parcurgerea carora se aplica un test, care nu e usor, astfel ca promovarea testului coincide cu acordarea unui certificat recunoscut si de institutii de invatamant.