De ce este sărbătorită Nașterea Maicii Domnului pe 8 septembrie

Nașterea Maicii Domnului este una dintre cele mai importante sărbători ale Bisericii Ortodoxe și este prăznuită în fiecare an la 8 septembrie. Ea este prima mare sărbătoare din anul bisericesc, care începe la 1 septembrie. Așezarea sărbătorii în a opta zi a anului bisericesc are o semnificație simbolică: cifra opt reprezintă veșnicia și viața fără de sfârșit. Prin nașterea Maicii Domnului se pregătește venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, care avea să biruiască moartea și să ofere oamenilor posibilitatea vieții veșnice, potrivit Agerpres.

Te-ar mai putea interesa și: Patriarhul Daniel își sărbătorește ziua de naștere printr-o ședință de lucru

De ce este sărbătorită Nașterea Maicii Domnului pe 8 septembrie

Sfânta Scriptură nu prezintă în mod direct evenimentele legate de nașterea Fecioarei Maria. Aceste informații provin din Sfânta Tradiție a Bisericii, din cărțile de cult și din scrieri vechi, între care se află și Protoevanghelia lui Iacov, datată în secolul al II-lea.

Potrivit Tradiției, părinții Maicii Domnului au fost Drepții Ioachim și Ana, doi oameni credincioși și evlavioși, care își doreau foarte mult un copil. Ioachim provenea din seminția lui Iuda, iar Ana din seminția lui Levi. Cu toate că erau oameni buni și credincioși, ei nu aveau copii și ajunseseră la o vârstă înaintată. În societatea vremii, lipsa copiilor era privită adesea ca un semn al pedepsei sau al blestemului lui Dumnezeu, motiv pentru care cei doi sufereau și din cauza judecății oamenilor.

În al cincizecilea an al căsătoriei lor, Ioachim a mers la Templul din Ierusalim pentru a aduce jertfă lui Dumnezeu. Preotul însă i-a refuzat jertfa și l-a mustrat pentru că nu avea copii, considerând că nu este vrednic să aducă daruri lui Dumnezeu. Profund mâhnit de aceste cuvinte, Ioachim nu s-a mai întors acasă. El s-a retras la păstorii săi, unde a plâns și s-a rugat. În suferința sa, și-a amintit de Avraam, care primise un fiu la bătrânețe, și a prins nădejde că și el ar putea primi binecuvântarea lui Dumnezeu.

La rândul ei, Sfânta Ana a aflat cele întâmplate și a fost cuprinsă de o mare durere. Ea s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu și I-a făgăduit că, dacă îi va dărui un copil, îl va închina Lui. Rugăciunile celor doi soți, rostite cu multă credință și smerenie, au fost ascultate.

Dumnezeu le-a trimis veste prin Arhanghelul Gavriil, care le-a spus că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că vor primi un copil. Astfel, Ioachim și Ana au primit binecuvântarea mult așteptată, iar copilul lor avea să aibă o chemare cu totul deosebită în planul lui Dumnezeu.

Fecioara Maria s-a născut în mod firesc, din Ioachim și Ana, asemenea oricărui om. În învățătura ortodoxă, ea nu este considerată o ființă dumnezeiască și nici nu s-a născut în afara firii omenești. Ea a venit pe lume purtând, asemenea tuturor oamenilor, urmările păcatului strămoșesc. Cu toate acestea, nașterea ei a avut o importanță deosebită, deoarece Maria urma să fie Maica Mântuitorului Iisus Hristos. Ea a fost rodul rugăciunii și al credinței părinților săi și, în același timp, un dar al îndurării lui Dumnezeu.

Părinții ei i-au pus numele Maria, nume care este asociat în Tradiție cu înțelesuri precum „Doamnă” sau „Stea”. Acest nume sugerează încă de la început cinstea și vrednicia pe care avea să le primească cea care urma să devină Maica Domnului.

La vârsta de trei ani, Ioachim și Ana și-au împlinit făgăduința făcută lui Dumnezeu și au dus-o pe Maria la Templul din Ierusalim, pentru a o închina Domnului. Acest moment este sărbătorit de Biserică la 21 noiembrie, prin praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului.