Danila: Bancile nu au calculat bine riscul de rambursare, trebuie sa schimbe modelul de business

„Principalul risc pe care si-l asuma o banca comerciala este cel de nerambursare a creditului de catre debitori. Cresterea semnificativa a creditelor restante si indoielnice din 2007 si pana in 2010 arata ca bancile nu au calculat bine acest risc. Comportamentul bancilor asa cum il releva analiza evolutiei creditelor neperformante pare sa fi fost condus de ideea economiilor de scala, in sensul in care cresterea expansiva a volumului activitatii de creditare ar fi permis acceptarea unor pierderi din credite neperformante”, se arata intr-o prezentare sustinuta de Danila.

In opinia oficialului BNR, trebuie evidentiata trecerea bancilor la un model de business riscant, neadecvat conditiilor concrete din Romania, „cu strategii mergand in principal pe volum (cresterea volumului creditelor, a numarului clientilor, a activelor, a cardurilor-credit cu buletinul) si mai putin (aproape deloc) pe aspectele calitative (bonitatea clientului, analiza proiectiei de cash flow, afacerea, mediul economic intern si extern, mix-ul de politici)”.

„In acest caz, este clar ca, in vederea reluarii ciclului de crestere economica si de creditare, modelul de business al bancilor va trebui sa se schimbe. Cel mai probabil se va trece de la modelul economiilor de scala la unul care asigura o crestere solida, insa graduala bazata pe o relatie stransa si de lunga durata cu clientii”, a aratat Danila, citat de Mediafax.

El a explicat ca aparitia crizei este legata si de largirea activitatii de investment banking, care are la baza o relatie pe termen scurt cu clientul si obtinerea unui profit imediat, cu pasarea riscurilor in piata, cat mai departe de emitent si de intermediari.

Danila spune ca activitatea traditionala a unei banci, cea care trebuie sa prevaleze imediat in Romania, este aceea a unei relatii pe termen lung cu clientul, cunoasterea acestuia, a necesitatilor lui si a provocarilor care stau in fata clientului, precum si gasirea cailor de a dezvolta si adanci parteneriatul cu clientul.

Pe de alta parte, oficialul BNR a aratat ca un alt risc in activitatea bancara provine din diferenta intre maturitatile activelor si pasivelor.

„Concordanta intre maturitati pe partea de active si pasive permite unei banci sa nu fie supusa salturilor din piata monetara, care pot aparea ca urmare a modificarii factorilor de pe piata interna si externa. In Romania, in anul 2008, bancile comerciale isi procurau resursele din depozite care erau 95% pe termen scurt, iar creditele acordate erau in proportie de peste 75% pe termen mediu si lung, situatie care se mentine si in acest moment. Scaderea acestui risc in vederea reluarii creditarii presupune schimbarea structurii de instrumente de economisire la nivelul bancilor, astfel incat sa atraga mai multe resurse pe termen lung”, a adaugat Danila.

Totodata, el a aratat ca pentru un stat care are moneda proprie si are contul de capital deschis, riscul cresterii creditului denominat in valuta trebuie sa fie in permanenta avut de vedere in formularea mix-ului de politici.

„Este vorba de mix-ul de politici si nu doar de politica monetara, pentru ca o politica de crestere a veniturilor (salariilor, pensiilor) peste nivelul productivitatii duce la cresterea cererii si obliga politica monetara sa mareasca rata dobanzii. Dar aceasta nu face decat sa atraga fonduri externe, care vin sa profite de diferentialul de dobanda, ieftinind in acest mod creditul denominat in valuta”, a explicat oficialul BNR.

Danila spune ca atat timp cat exista fonduri externe care sunt atrase de diferentialul de dobanda, bancile nu se confrunta cu riscul nepotrivirii structurii valutare a activului cu pasivul lor, pentru ca transfera riscul valutar catre debitori, insa, daca situatia se schimba si creditele acordate devin neperformante, bancile suporta atat riscul valutar cat si costul creditelor neperformante.

Bancile din Romania au suportat costul manifestarii riscurilor pe care si le-au asumat in ceea ce priveste structura pe maturitati si pe valute a activelor si pasivelor lor.

„Trebuie facuta o diferenta in comportamentul bancilor intre pierderile pe care le suporta si cele provenite din scaderea activitatii economice a clientilor lor, ca urmare a recesiunii. Scot in evidenta faptul ca stoparea pierderilor din sectorul bancar nu se poate face prin falimentarea clientilor”, a continuat Danila.

Un bancher are doua solutii pentru recuperarea unui credit de la un client ale carui venituri se diminueaza.

„Fie are in vedere solutia pe termen scurt si isi falimenteaza clientul cerand rambursarea pe moment. Acest comportament generalizat la nivelul intregului sector bancar nu poate decat sa creeze risc sistemic, pentru ca se propaga in lant atat neplata intre agentii economici, cat si intre agentii economici si banci, iar in final intre banci”, a spus oficialul BNR.

„A doua varianta impune o perspectiva pe termen lung a bancherului, in care esentiala este relatia cu clientul si nu profitabilitatea pe moment. Acest lucru presupune asumarea unor marje de castig mult mai mici pe termen scurt, dar consolidarea unei relatii profitabile pe termen lung cu clientul. Sigur, ca nu toate cazurile de debitori pot fi tratate astfel, pentru ca si o astfel de atitudine generalizata ar putea duce la risc sistemic. Analiza trebuie facuta de la caz la caz, dar ea necesita o schimbare de model de activitate, asa cum aminteam mai inainte”, a mai spus Danila.