Despre decizie si eficacitate

Editura Meteorpress
Colectia Top Management

Pret 25 lei

Titlu original: The effective executive

Cartea intr-un minut:

Lucratorul bazat pe cunoastere devine tot mai mult resursa principala a tarilor dezvoltate. Responsabilitatea lui este de a fi eficace, iar eficacitatea se poate invata. Aceasta este unica solutie propusa de Peter Drucker pentru a armoniza nevoia organizatiei de a obtine de la individ contributia necesara cu nevoia individului de valori, implinire, satisfactie, sanse.

Cronica DailyBusiness

Eficacitatea este un obicei, adica un complex de practici care pot fi deprinse prin exersare. Factorii de raspundere, adica lucratorii care prin pozitia si cunostintele lor sunt raspunzatori de ceva ce afecteaza substantial capacitatea organizatiei de a functiona normal si de a obtine rezultate, sunt eficace daca stiu unde anume se duce timpul lor. Ei se concentreaza asupra domeniilor majore in care un randament superior produce rezultate remarcabile.

Evenimentele consumatoare de timp rezulta din lipsa unui sistem si a prevederii. Risipa de timp este adeseori rezultatul supraincarcarii cu personal, al proastei organizari sau functionari a sistemului informational.

Factorul de raspundere, care inregistreaza si analizeaza ce anume face cu timpul, poate afla cat din timpul propriu are caracter „discretionar”, adica este disponibil pentru activitati care au un rol important. Intervalele de peste 30 de minute inseamna timp si nu micile ragazuri. Chiar si un sfert din ziua de lucru, daca este organizat in mari unitati de timp, este suficient pentru ducerea la indeplinire a lucrurilor importante.

Factorul de raspundere eficace face mai intai lucrurile cele mai importante si se concentreaza asupra realizarii unui singur lucru la un moment dat. „Daca exista un secret al eficacitatii, acesta este concentrarea. Alegeti viitorul in dauna trecutului, concentrati-va asupra ocaziei, nu asupra problemei, alegeti-va propria directie, nu va lasati luati de val, tintiti la ceva important, nu la ceva sigur si usor de realizat”, spune Peter Drucker.

Luarea deciziilor este sarcina specifica factorilor de decizie. Decizia cea mai grea este aceea de a alege intre compromisul corect si cel gresit. Primul pas in luarea unei decizii este determinarea caracterului problemei, daca este o problema generica sau una individuala.

Evenimentele generice necesita aplicarea unei reguli. Odata gasit principiul corespunzator, toate manifestarile aceleiasi situatii generice pot fi tratate adaptand regula la circumstantele concrete ale problemei. Evenimentele unice trebuie tratate individual.

Al doilea element important al procesului de decizie este formularea unei specificatii clare, referitoare la ce anume trebuie sa realizeze decizia, care sunt scopurile minime pe care ea trebuie sa le atinga. Cu cat conditiile limita sunt formulate mai concis si mai clar, cu atat cresc sansele ca decizia sa fie una eficace. Nimeni nu trebuie sa ia o hotarare care nu satisface conditiile limita.

Al treilea element este sa se plece de la ceea ce este corect, nu de la ceea ce este acceptabil, tocmai pentru ca in cele din urma, trebuie facut intotdeauna un compromis.

Transformarea hotararii in actiune este al patrulea element important al procesului decizional. Este pasul care necesita cel mai mult timp.

Al cincilea element care trebuie incorporat in decizie este feedbackul, cu scopul de a asigura verificarea continua, in raport cu evenimentele reale. Pentru feedback, este nevoie de informari sistematice, de rapoarte si cifre. Daca feedbackul nu se intemeiaza pe contactul direct cu realitatea, nu obtii eficacitate.

Factorii de raspundere care iau decizii eficace stiu ca nu se pleaca de la fapte, ci de la opinii. Mai intai se ia o decizie asupra criteriilor de relevanta si asupra modului adecvat de masurare. Decizia eficace nu apare in urma unui consens asupra faptelor, ci este rezultatul conflictului dintre opinii si al analizei alternativelor concurente.