Italienii nu mai au incredere in euro. Isi muta economiile si afacerile in Elvetia

De obicei un refugiu bancar pentru cei bogati, Elvetia devine tot mai
atractiva pentru clasa de mijloc, pentru oameni obisnuiti care vor sa se simta in
siguranta, sa fuga de masurile de austeritate si de posibilitatea ca, peste
noapte, economiile lor sa nu mai valoreze nimic, potrivit unui reportaj
Reuters.

„Ma tem pentru viitorul meu. Cred ca va curge mult sange si lacrimi,
deoarece noul guvern cere sacrificii de la toata lumea. Francul elvetian pare
foarte sigur acum in comparatie cu euro. Sa ma duc sa-mi vand cascavalul peste
granita pare logic. Nu sunt interesat sa devin miliardar, vreau doar un pic de
liniste”, spune Marco, 31 de ani, care detine impreuna cu familia sa o mica
firma producatoare de mozzarella.

Seful unei companii elvetiene de consultanta pentru companiile care vor sa
se extinda sau sa se mute in Elvetia a declarat pentru Reuters ca a fost
asaltat in ultimele sase luni de clienti italieni.
„Bancile italiene inchid incet, incet robinetul creditarii, iar
companiile cauta alternative, incearca sa-si transfere partial sau total
afacerile petnru a avea acces la lichiditate”, a aratat el.

Italia are din luna noiembrie un nou guvern, condus de fostul comisar
european Mario Monti, care trebuie sa aplice masuri dure de austeritate pentru
stabilizarea finaciar-fiscala a tarii. Italienii se tem tot mai mult ca
guvernul va introduce o taxa pe avere.

Totodata, populatia este tot mai ingrijorata de „sanatatea”
sistemului bancar si chiar de o posibila „implozie” a euro, tot mai
multi italieni incercand sa apeleze la Elvetia ca refugiu pentru economiile si
averea lor.

Potrivit datelor unei asociatii a contribuabililor italieni, numarul cetatenilor
care doresc sa deschida un cont bancar sau sa obtina acces la o cutie de valori
in Elvetia sau Luxembourg a crescut cu 7% numai din luna iunie.

„A inceput cand guvernul Berlusconi a inceput sa vorbeasca despre masuri
de austeritate. Inainte, numai cei mai bogati treceau granita pentru a pune
banii la saltea. Acum, clasa de mijloc face acelasi lucru. In ultimele cateva saptamani
am fost asaltati de apeluri de la persoane care se tem de o taxa pe avere sau
de o interventie pe conturile curente, precum cea din 1992. Oamenii vor sa stie
ce ar trebui sa faca cu banii si daca ar trebui sa-si retraga depozitele din banci”,
comenteaza presedintele asociatiei.
Totodata, un consilier elvetian pe probleme fiscale reclama cresterea
alarmanta a numarului de italieni care vor sa se mute cu totul in Elvetia, in
principal pensionari si oameni de afaceri.

 „Am avut mai multi clienti italieni din vara pana acum decat in ultimii
zece ani la un loc”, spune acesta.
In Lugano, bancherii se plang ca nu mai au destule cutii de valori pentru a
satisface cererile clientilor italieni.
Un bancher elvetian observa ca, spre deosebire de „alte crize”,
firmele si persoanele care cauta refugiu in Elvetia nu vor sa-si ascunda banii.

„Transferurile sunt efectuate la lumina, fie prin companii de tip trust
infiintate ad-hoc, fie in orice caz prin declararea banilor catre autoritatile
fiscale”, noteaza acesta.

In 2009, italienii au declarat averi de 95 miliarde euro detinute ilegal in
conturi offshore, in cadrul unui programu de amnistie fiscala introdus de
guvernul de la Roma, valoare care a depasit cele mai optimiste asteptari ale
autoritatilor.
Italienii nu au intrat in panica: nu sunt cozi la banci, nu exista convoaie
de pensionari cu valize cu bani la granita, insa populatia este ingrijorata,
noteaza Reuters.
Cei care au trecut granita in ultima perioada sustin ca politia a sporit
controalele, insa autoritatile insista ca masura vizeaza impiedicarea migratiei
ilegale, si nu miscarile de bani.

„Cazurile de transferare peste granita a unor sume mari sunt rare. Insa
tot mai multi cetateni care se tem de inghetarea transferurilor de capital isi
deschid depozite, prin companii de tip trust, la Londra sau in Elvetia, mutand
lichiditatea catre active non-euro pentru a avea bani pe mana la nevoie si
pentru a evita consecintele unei iesiri a Italiei din zona euro”,
comenteaza un bancher italian.

Reprezentantii unei companii italiene de consultanta contabila spun ca
italienii nu au incredere in general in autoritati, ca evaziunea fiscala este in
floare, estimata la 120 miliarde euro pe an.

„Populatia nu a avut niciodata incredere in guvern, iar acum nu mai au incredere
nici in sistemul bancar. Multi isi transfera banii afara, altii ii ascund la
saltea. Unii cumpara bunuri tangibile, precum tereuri sau aur, dupa posibilitati”.
Amintirea unui decret de urgenta dat in 1992 de premierul Gioliano Amato
este inca vie in Italia. Guvernul a impus atunci o taxa de 0,6% pe toate
conturile si depozitele bancare, creand un „fond de solidaritate” in
cadrul unui pachet de austeritate extrem de dur prin care oficialitatile incercau
sa faca fata unui atac violent al pietelor asupra lirei italiene. Populatia a
„inghitit” masura in numele interesului national.