Ministrii Finantelor din zona euro vor sa consolideze fondul de stabilitate in decembrie

Oficialii reuniti luni in sedinta Eurogroup au convenit si au prezentat cele doua directii principale pe care se va incerca extinderea si consolidarea Facilitatii Europene de Stabilitate Financiara, cunoscuta ca EFSF, si urmeaza sa consulte pietele financiare si agentiile de rating privind detaliile planului, relateaza Mediafax.

„Intentionam sa finalizam lucrarile privind detaliile operationale ale celor doua optiuni pana la sfarsitul lunii noiembrie, sub forma unor indrumari care vor fi aprobate de Eurogroup astfel incat implementarea sa aiba loc in decembrie”, a declarat intr-o conferinta de presa presedintele Eurogroup, Jean-Claude Juncker.

Presiunile de pe pietele europene s-au intensificat luni odata cu cresterea costurilor de imprumut ale Italiei la maxime ale ultimilor 14 ani, aproape de niveluri considerate nesustenabile, din cauza temerilor ca guvernul de la Roma nu este suficient de stabil pentru a face ordine in finantele publice. Randamentul obligatiunilor de stat italiene de referinta, cu maturitatea la 10 ani, a crescut luni cu 0,3 puncte procentuale, la 6,68%, aproape de pragul de 7% la care multi economisti considera ca datoria ar deveni nesustenabila si tara ar trebui sa ceara ajutor financiar international.

„Ceea ce asteptam de la Italia este sa implementeze toate masurile care au fost anuntate”, a afirmat Juncker.

Ministrul italian al Finantelor, Giulio Tremonti, si-a asigurat partenerii din zona euro ca [b]Roma intentioneaza sa implementeze de urgenta reformele[/b] pe care le-a promis la summit-urile UE de la sfarsitul lunii octombrie. Cele mai importante dintre acestea ar fi vanzarea unor active ale statului, modificarea legislatiei pietei de munca si reforma sistemului public de pensii.

Implementarea acestor masuri ar avea rolul de a consolida cresterea economica a Italiei si de a creste credibilitatea statului pe pietele financiare. Aplicarea angajamentelor va fi monitorizata de Fondul Monetar International, Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana.

Din luna mai a anului trecut, pietele au blocat finantarea catre Grecia, Irlanda si Portugalia din cauza perceptiei unor finante publice dezordonate, fortand cele trei tari sa apeleze la zona euro si la FMI.

Grecia are nevoie de urmatoarea transa din pachetul de finantare externa, de 8 miliarde euro, pana la jumatatea lunii decembrie pentru a evita intrarea in insolventa, insa disputele politice interne privind masurile dure de austeritate necesare pentru a obtine banii ingreuneaza aprobarea platii.

Juncker a declarat ca transa va fi probabil aprobata de ministrii Finantelor din zona euro pana la sfarsitul acestei luni daca guvernul de uniune nationala care ar trebui sa se instaleze in curand la Atena se va angaja in scris sa respecte conditiile impuse de institutiile financiare internationale.

Liderii europeni au convenit la summit-urile de la finele lunii octombrie [b]cresterea resurselor financiare ale EFSF la 1.000 miliarde euro[/b], pentru a asigura pietele ca mecanismele de siguranta ale zonei euro pot face fata unui eventual acord de urgenta pentru Italia, a treia mare economie a zonei euro.

Fondul trebuie sa maximizeze impactul celor 250 miliarde euro pe care le mai are la dispozitie, iar liderii zonei euro vor sa creasca resursele institutiei de 4-5 ori prin „leveraging” (efect de parghie) financiar, o inginerie folosita de obicei de banci care, potrivit decalatiilor anterioare ale lui Juncker, nu prezinta riscuri excesive.

Astfel, ministrii Finantelor reuniti luni in sedinta Eurogroup au cazut de acord pe cele doua directii pe care va fi efectuata cresterea EFSF la 1.000 miliarde euro.

Prima dintre acestea este folosirea Fondului pentru garantarea partiala a unei emisiuni de obligatiuni a unui stat membru astfel incat temerile pietelor financiare privind lichiditatea unui guvern sa fie calmate, cererea pentru titluri la licitatia principala sa creasca, iar dobanzile platite de tara respectiva sa scada.

Garantia partiala ar putea fi ulterior detasata de obligatiuni si tranzacsionata separat si ar fi acceptata la plata numai daca detinatorul garantiei ar poseda de asemenea si obligatiuni ale statului respectiv. Astfel, garantia nu ar putea fi tranzactionata „la liber”, ci numai intre creditorii aceluiasi stat.

Plata garantiei ar fi declansata daca guvernul respectiv nu ar reusi sa onoreze o transa din dobanda sau principalul obligatiunilor emise.

„Detinatorul certificatului ar fi atunci indreptatit la compensatie in relatie cu principalul obligatiunilor detinute, pana la suma maxima acoperita de certificat. Lucrarile continua la finalizarea detaliilor privind evenimentele care ar putea actiona ca factori declansatori, cat si la termenii platii”, se arata intr-un document care detaliaza optiunile prezentate de Eurogroup.

Cea de-a doua varianta convenita luni de oficialii europeni este organizarea unor asa-numite Fonduri de Co-Investitie, care ar atrage finantare publica si privata pentru a consolida resursele de baza ale EFSF. Liderii zonei euro spera ca vor atrage bani si de la state cu rezerve financiare mari, precum China.

Anterior, fondurile de co-investitie erau numite la lucrarile liderilor europeni vehicule investitionale speciale.

Fondurile de co-investitie ar cumpara obligatiuni pe pietele primare sau secundare, iar achizitiile la licitatiile primare ar putea furniza guvernelor din zona euro bani pentru recapitalizarea bancilor, se spnue in document.

Fondurile ar pastra obligatiunile cumparate de la tarile cu probleme pana la maturitate, insa le-ar putea vinde pe piete odata ce conditiile de finantare ar reveni la normal.

Fondurile ar avea capital propriu, iar primul strat de finantare ar fi oferit de EFSF. Investitorii exteriori, publici sau privati, ar asigura al doilea strat de capital, cumparand titluri de valoare care le-ar asigura participarea la majoritatea sau la toate castigurile inregistrate de fond.

Al treilea strat de capital ar putea fi compus din datorii cu senioritate. Titlurile de participatie si datoriile cu senioritate ar putea fi tranzactionate liber si ar atinge maturitatea in functie de durata de viata a fondurilor de co-investitie.

„Vehiculul ar putea fi canalizat printr-un fond de trust FMI sau printr-un cont administrativ”, se arata in documentele Eurogroup.

Fiecare fond ar avea un Consiliu de Administratie desemnat de EFSF, cu o politica investitionala specifica, si ar furniza investitorilor detalii clare si transparente privind protejarea intereselor lor si procesul decizional al institutiei.