Pe timp de criza, marile companii devin investitii mai atractive decat titlurile de stat

In timp ce Statele Unite risca sa-si piarda ratingul „AAA” dupa o disputa indelungata si crancena la Washington pe tema plafonului datoriei de stat, o serie de companii multinationale par pregatite sa profite de ratingurile mai bune de care se bucura in raport cu emitentii suverani.

In mod normal, guvernul este considerat cea mai solventa entitate dintr-o tara, datorita sumelor uriase de bani incasate din taxe, rezervelor substantiale de valuta si capacitatii de a se finanta prin vanzarea de active aflate in proprietatea statului, informeaza Mediafax.

Insa in urma crizei financiare, mai multe guverne se confrunta cu riscuri mai mari privind retrogradarea ratingului sau intrarea in default (incapacitate de plata), situatia acestora fiind, aparent, mai grava decat pentru unele companii private.

De altfel, companiile multinationale, in special cele care au venituri substantiale de pe pietele emergente, se bucura de fluxuri de numerar ridicate.

„Din 2008, un numar mare de multinationale si-au redus gradul de indatorare si au crescut ponderea numerarului in bilant, asa ca am putea intra intr-un ciclu de upgrade (modificari pozitive ale ratingului de credit – n.r.). Asta conduce la companii cu rating mai bun decat statul de origine. Tot mai multe companii vor intra in aceasta categorie”, comenteaza Ashok Shah, director executiv de investitii la London & Capital.

La nivel global, 107 de companii si autoritati locale au ratinguri de credit pentru imprumuturile in valuta mai bune decat guvernele tarilor „de domiciliu”, potrivit agentiei Standard & Poor’s (S&P).

„Bilanturile contabile ale tarilor membre OCDE (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica – n.r.) vor continua sa se deterioreze. Urmeaza un ciclu de downgrade pe termen mediu-lung in urmatorii cinci ani”, a adaugat Shah.

In Statele Unite, companiile Automatic Data Processing, Exxon Mobile, Johnson & Johnson si Microsoft au rating „AAA”, iar S&P a aratat anterior ca modificarea ratingului de tara al SUA, de asemenea triplu A in prezent, nu va afecta aceste patru grupuri.

Astfel, costul asigurarii datoriilor acestor patru companii impotriva intrarii in default (incapacitate de plata), in cazul obligatiunilor cu maturitatea la cinci ani, este cu cel putin 0,2 puncte procentuale mai scazut decat in cazul guvernului american.

In Spania, guvernele regionale autonome din Tara Bascilor si Navarra au ratinguri mai bune decat guvernul central, iar in Japonia grupul Canon se lauda cu un calificativ de risc de credit mai mic decat statul.

Exemple se regasesc si pe pietele emergente. Operatorul turc de telecomunicatii mobile Turkcell, care s-a extins in Ucraina si Belarus, are rating mai bun decat guvernul de la Ankara.

In Brazilia, ratingul producatorului de bauturi AmBev a fost ridicat recent la „A-„, cu o treapta peste cel al tarii.

Astfel, companiile si obligatiunile lor devin investitii tot mai atractive pe piete, in defavoarea titlurilor de stat.

Trendul ar putea fi deja prezent pe piete. Saptamana trecuta, fondurile americane care investesc in primul rand in titluri de trezorerie au pierdut 32 miliarde de dolari. In acelasi timp, fondurile de obligatiuni cu randament ridicat si rating investment grade (recomandat pentru investitii) au atras in total 482 miliarde de dolari.

Insa in pofida influxului de capital, piata obligatiunilor corporative nu are marimea si lichiditatea pietei datoriilor suverane. In SUA, sectorul obligatiunilor corporative este, potrivit estimarilor, la jumatatea pietei titlurilor de trezorerie, pe care se misca obligatiuni tranzactionabile de circa 10.000 miliarde de dolari.

Emisiunile de obligatiuni corporative ar putea inregistra o crestere mai rapida in 2012, daca economia globala isi va recapata avantul si companiile vor decide sa se imprumute mai mult pentru investitii.

In timpul crizei din Asia de la sfarsitul anilor ’90, unele companii din Indonezia si Japonia au depasit, ca rating de credit, guvernele tarilor din care provin.

Divergentele dintre factorii „de urmarit” la nivel macroeconomic si aspectele fundamentale in plan microeconomic sunt tot mai evidente in Marea Britanie si Statele Unite, unde companiile din componenta principalilor indici bursieri genereaza procentaje uriase din venituri pe plan international – 70%, respectiv 30%.

Goldman Sachs estimeaza ca companiile din componenta indicelui S&P 500 vor avea o crestere a vanzarilor corelata mai mult cu exporturile decat cu cresetrea economica a SUA.

Totodata, conditiile de finantare se imbunatatesc semnificativ pentru companiile mari. Diferenta dintre dobanda unui credit mai mic de 100.000 de dolari si unul mai mare de 10 milioane de dolari a crescut la 2,4 puncte procentuale, de la 1,85 puncte procentuale in 2007. Astfel, creditele de valoare ridicata au devenit mai ieftine.

Companiile ale caror spread-uri credit default swap sunt mai mici decat cele observate in cazul tarilor G7, dar ale caror dividende ofera un castig mai bun decat randamentele titlurilor de stat, au fost incluse de Credit Suisse intr-un grup denumit „investitii ultrasigure”. Din aceasta categorie fac parte companii precum Centrica, Sanofi, Novartis si Merck.