Cum a ajuns un tanar antreprenor american sa cante pe strada in Bucuresti

Atunci cand canta pe strada, Charles Driscoll poarta intodeauna o palarie. „Am observat ca o palarie ajuta. Ai nevoie de ceva neobisnuit ca sa opresti oamenii pe strada, dar dupa ce se opresc sa te asculte trebuie sa le arati ca esti la fel ca ei. Asa este si in business. Trebuie sa atragi atentia cu ceva care sa fie altfel, care sa te diferentieze, iar apoi trebuie sa ii arati clientului ca nu ii esti superior si nici de pe alta planeta, ca poti fi la fel ca el”.

Charles Driscoll a demarat un mic business de computer service pe vremea cand avea doar 14 ani in orasul sau natal, Holland din statul american Michigan, o zona mai degraba rurala. Pasiunea pentru muzica l-a determinat sa deschida si un studio de inregistrari, iar criza economica care a prabusit preturile caselor l-a facut sa intre in real estate. Anual, veniturile companiilor sale nu depasesc 100.000 de dolari, dar suma este destul de ridicata pentru „America rurala”, cum o numeste el.
[gallery:255]
Povestea tanarului antreprenor nu este comuna nici pentru SUA. Parintii sai au decis sa nu il dea la o scoala publica, ci sa il lase sa studieze acasa. S-a inscris la facultate, dar nu este licentiat in niciun domeniu, pentru ca nu a urmat decat cursurile care il interesau.
[quote]In America presiunea succesului e mare. Poti sa muncesti 12 ore pe zi doar ca sa faci mai multi bani. De fapt, te simti obligat sa faci asta[/quote]
Spune ca la 12 ani a investit prima oara pe bursa. „Era perioada bulei dot.com si vedeam oamenii care nu stiau nimic despre bursa, dar care castigau zeci de mii de dolari. Am zis ca pot si eu sa fac asta”, povesteste Charles Driscoll. Investitiile pe bursa i-au adus un mic profit, dar afacerea pe care o are acum a demarat-o ceva mai tarziu, la 14 ani, cand si-a deschis un service pentru computere.

Primii clienti au fost prietenii si familia, dar incet-incet, promovandu-si prin pliante business-ul, a reusit sa atraga si altii. „Initial ma ducea mama cu masina la clienti, pentru ca nu aveam carnet. Aveam multe de dovedit, asa ca eram foarte serios pentru a-mi crea o imagine buna”, spune Charles Driscoll.

Cu timpul, insa, a prins gustul interactiunii cu oamenii si din cand in cand fuge cateva saptamani sau chiar luni pentru a calatori si a canta la chitara in diferite orase din Europa. De ce pleaca din SUA pentru a canta pe strada? „Imi iubesc tara, dar acolo, mai mult decat in orice alt colt al lumii, ideea de succes si de consumism este foarte puternica. Devine frustrant cateodata sa faci parte dintr-o astfel de cultura. Cand esti intr-un astfel de mediu este greu sa iti setezi un program normal de lucru, spre exemplu. Pot sa lucrez si 12 ore pe zi doar ca sa fac mai multi bani. Te simti obligat sa faci asta”, povesteste Driscoll.

„Este important pentru mine sa ma despart de aceasta atmosfera din cand in cand. In plus, cant pe strada pentru ca imi place sa interactionez cu oamenii. Chiar ma intreb uneori de ce imi dau trecatorii bani atunci cand cant pe strada. Cred ca ceea ce le vand este un sentiment placut care tine cateva minute”, mai spune tanarul american.

Visul primului milion de dolari nu a disparut din mintea tanarul cantaret, doar ca este constient ca banii nu vor veni din service-ul de computere si a facut deja alti pasi pentru a-si creste afacerile.

Astfel, scaderea preturilor locuintelor l-a determinat sa intre si pe segmentul de real estate: cumpara case, le renoveaza si apoi le inchiriaza. Deocamdata are 3 proprietati de acest tip si urmeaza sa mai adauge inca doua in portofoliu.

„Nu inteleg de ce firmele mari nu investesc in acest domeniu. Chiar recent am primit un telefon din SUA de la varul meu care a gasit o casa care costa doar cateva mii de dolari”.

Charles Driscoll ramane conectat la business-urile din America chiar si atunci cand este plecat in cate o calatorie „artistica” pe alte meleaguri. Spre exemplu, in cele circa doua luni petrecute in Romania la finalul lui 2010, statea cel putin cate doua ore pe zi la telefon discutand pe Skype cu cei cativa colaboratori pe care i-a lasat sa se ocupe de afaceri.

„De multe ori clientii nici nu isi dau seama ca eu sunt intr-un alt colt al lumii. Acesta este avantajul Skype, serviciu prin care este aproape gratis sa vorbesc la telefon”, poveste tanarul american, care atunci cand calatoreste coordoneaza toate intalnirile colaboratorilor si isi suna si clientii pentru a vedea daca sunt multumiti de servicii.

De obicei, calatoriile sale de trubadur dureaza cateva saptamani pe an, insa in 2010 a petrecut chiar mai multe luni prin cateva tari din Europa.

Cum pare Romania pentru un vizitator?

„Ce m-a surprins in Bucuresti sunt cainii vagabonzi. Ma surprinde ca sunt atat de multi in Capitala, daca era vorba de o zona rurala sau un oras secundar era mai de inteles. In plus, traficul este ridicol aici, nu doar ca este aglomerat, dar nu reusesc sa inteleg cum se descurca soferii pe 4 benzi care duc toate una peste alta”.

Legat de cantatul pe strada, spune ca in Bucuresti catiga si cateva sute de lei in cateva ore, dar ca tara in care a castigat cel mai mult este Polonia, in Cracovia, „probabil si pentru ca jumatate dintre trecatori sunt turisti”. Banii care ii vin din cantat ii foloseste ca „bani de buzunar”.

Charles canta cam de cand se stie, insa a inceput sa tina recitaluri pe strazile oraselor europene abia de 4 ani. Initial a fost in Irlanda, unde o parte din familia sa isi are radacinile, insa a cantat si in alte tari cum ar fi Italia. „Am cunoscut atatia oameni in anul in care am locuit in Irlanda, incat am hotarat sa fac o schimbare in viata. Regret putin ca nu pot avea prietenii normale, stabile, dar pe de alta parte este foarte palpitant sa cunosti oameni din intreaga lume. Nu stii niciodata ce iti poate aduce o intalnire pe strada, majoritatea prietenilor i-am intalnit pe strada”, povesteste Driscoll.

Despre Romania, mai poveste ca este crucial sa nu ai imediat contact vizual cu trecatorii. „In SUA atunci cand canti pe strada si vrei sa faci bani este esential sa ai contact vizual cu oamenii, altfel nu se vor opri. In Romania, din contra, daca ai contact vizual cu ei inainte sa se opreasca vor crede ca cersesti si vor trece mai departe. In Romania, contactul vizual trebuie sa aiba loc abia dupa ce trecatorii s-au oprit sa te asculte”.