Managing Director Ogilvy&Mather: Cum sa motivam juniorii

Un motiv de demotivare ar fi urmatorul: sunt generatia Internetului, a retelelor sociale si a relatiilor virtuale.

Viata reala e diferita, si in general, mai grea, in sensul ca se desfasoara dupa alte reguli. Probabil ca adaptarea la ea nu este tocmai simpla.

Notiunea de „munca”, „job” nu este formata inca. Inseamna ca se asteptau la cu totul altceva, daca sunt demotivati.

Intrebarea este la ce se asteptau si pe ce se bazeaza asteptarile lor. Pe ce vad acasa? Pe ce vad pe net? Pe ce vad la TV? Pe langa ceea ce vad in jur, oamenii gandesc si singuri, chiar daca sunt foarte tineri.

Stiu ca de multe ori suntem tentati sa nu-i creditam cu aceasta calitate si sa le dam multe sfaturi. Daca n-au luat contact cu un job real in timpul facultatii, probabil ca ar trebui sa vina inarmati cu adaptabilitate si curiozitate.

E greu sa ai asteptari realiste despre ceva ce nu ai experimentat niciodata. Doar din spusele celorlalti nu intelegi mare lucru. Poti auzi diverse lucruri despre diverse companii, poti avea prieteni diferiti care au asteptari – si ei! – total diferite de ale tale.

Ma voi referi in cele de mai jos la juniorii care isi doresc ca profesia sa fie mai mult decat un job, care-si doresc o cariera, chiar daca pare prea mult spus.

Cariera presupune interes, pasiune , nu clasicul „9 to 5” de la care nu stii cum sa scapi mai repede.

O cariera se construieste pe ceea ce iti place sa faci, pe ceea ce stii, inveti sa faci foarte bine, pe ceea ce te pune in valoare si iti aduce apreciere din partea celorlalti. Este diferita de un job de care ai nevoie doar pentru bani, cu totii avem nevoie de bani, aceasta „functie” a job-ului se subintelege.

Nu cred ca juniorii trebuie motivati altfel decat ceilalti oameni – in linii mari. Adica:

Trebuie sa aiba de la cine invata – superiorul direct trebuie sa poata transmite si competente tehnice – si, foarte important in industria noastra – competente de relationare: cu clientii, cu echipa interna, cu furnizorii etc. Ar fi ideal daca ar exista in preajma si o persoana care sa aiba un rol diferit, de mentor, nu neaparat de manager. La inceput de cariera cei mai multi oameni percep pozitiv existenta unor potentiale modele, de la care asimileaza ceea ce li se potriveste.

In principiu toata lumea doreste juniori maturi. Ei nu exista decat pe ici pe colo. Cei care au avut nevoie sa se descurce singuri inca din facultate, se maturizeaza mai repede. Dar toti pot fi ajutati sa treaca de la stadiul de invatacei la cel de „angajati responsabili” si mai departe la cel de „leader” – cei cu potential. Multi dintre ei au potential,dar trebuie pusi in situatii in care sa il foloseasca.

Proiecte interesante – adica challenge intellectual – daca job-ul o cere, desigur. Oamenii au nevoie sa-si utilizeze resursele, sa simta ca invata, ca isi folosesc cunostintele.

Trebuie sa fie platiti corect, in concordanta cu piata. Dupa aceea salariile variaza, in functie de ce anume invata si in cat timp, cat de bine isi fac treaba, cat de pasionati sunt de job, cat de mult din timpul managerului direct consuma. Pe scurt: cum asimileaza ABC-ul meseriei si ce fac cu el mai departe.

Suntem tentati sa tratam „juniorii” ca un subiect separat, exotic si dificil. Probabil datorita diferentei intre generatii , care este foarte normala: au crescut in alt mediu decat managerii companiilor in care se angajeaza, au alte valori – sau sunt usor dezorientati in privinta lor.

Daca intelegem cu totii cerintele lumii de business in care traim, vom sti ce avem de facut, si unii si ceilalti. Sa ai juniori in companie este o oportunitate de ambele parti, chiar daca nu pare asa cateodata.

Indiferent de cat de „sus” este cineva situat ca pozitie, tot poate invata ceva nou si diferit. Oamenii noi aduc cu ei puncte de vedere diferite, care sunt foarte utile. Iar „juniorii” care-si doresc o cariera stiu sa aprecieze cu siguranta un job intr-o companie unde au sansa sa invete „meserie”, indiferent care-ar fi aceea, si sa dobandeasca primii ani de experienta, care de cele mai multe ori definesc evolutia lor viitoare.

Primii ani de job/cariera sunt ca liceul, nu se uita niciodata, si ii povestesti si cand iesi la pensie, din cate am vazut. Succes!

Autor:
Mona-Lisa Caravaniez, Managing Director Ogilvy&Mather