Fostul premier israelian Ariel Sharon a incetat din viata dupa 8 ani de coma

Ariel Sharon (Arik
Scheinerman) s-a nascut la 26 februarie 1928, intr-o familie de imigranti rusi,
in chibutul Kfar Malal, la nord de Tel Aviv.

A luptat in razboiul
de independenta din 1948-1949. In anii ’50, conduce cu succes mai multe operatiuni
militare de represalii impotriva trupelor egiptene care stationau in regiunea
Gaza. In 1962, Ariel Sharon a absolvit facultatea de drept a Universitatii din
Ierusalim.

In 1963, el preia
conducerea celebrei Unitati 101, insarcinata cu lupta antiterorista, conducand
actiuni contra fedainilor palestinieni. Promovat rapid datorita calitatilor
sale de comandant si datorita inclinatiei sale catre ofensiva, ajunge general
de brigada. Sharon conduce cu brio o divizie blindata in Razboiul de 6 zile,
desfasurat in 1967, in care arabii sunt infranti, fiind obligati sa cedeze
Ierusalimul de Est, Fasia Gaza si Cisiordania (teritoriile de pe malul de vest
al Iordanului).

In timpul razboiului
de Yom Kippur, in 1973, el trece canalul de Suez in fruntea blindatelor sale si
incercuieste armata egipteana. In decembrie 1973, este unul din fondatorii
partidului Likud si este ales pentru prima oara deputat in Knesset (parlamentul
israelian), dar demisioneaza un an mai tarziu, pentru a deveni, in 1975,
consilier pe probleme de securitate al primului ministru Yitzhak Rabin. Este
ales din nou deputat in Knesset, in 1977. Intre 1977-1981 detine portofoliul
ministerului agriculturii, in guvernul condus de Menachem Begin. Intre
1984-1990, Ariel Sharon a fost ministru al comertului si industriei. In aceasta
calitate a incheiat cu SUA, in 1985, Acordul de comert liber. La inceputul
anilor ’90, este numit ministru al constructiilor si locuintelor. In 1996
devine ministru al infrastructurii nationale. In 1998, devine ministru de
externe in guvernul de dreapta condus de Benjamin Netanyahu.

In urma alegerii
lui Ehud Barak ca prim-ministru in mai 1999, Ariel Sharon devine liderul
interimar al partidului de dreapta Likud, fiind ales in septembrie 1999, presedintele
acestuia. La 6 februarie 2001, candidat al dreptei israeliene, Ariel Sharon, castiga
alegerile pentru functia de premier al Israelului, obtinand 62,3% din
sufragiile exprimate.

In 2003, castiga
din nou alegerile anticipate, ramanand in functia de premier. La 8 februarie
2005, in cursul summitului israeliano-palestinian de la Sharm el-Sheikh
(Egipt), Sharon si liderul palestinian Mahmud Abbas anunta instituirea unui
armistitiu. La 17 august, Israelul incepe retragerea unilaterala din Fasia
Gaza, care se incheie in septembrie.

La 21 noiembrie
2005, Ariel Sharon demisioneaza din fruntea blocului Likud si pune bazele unui
nou partid, de centru-dreapta, numit Kadima (‘Inainte’, in limba ebraica). Presedintele
Moshe Katzav dizolva Knesset-ul si fixeaza alegeri anticipate pentru 28 martie
2006.

Fostul premier
Shimon Peres demisioneaza din Partidul Muncii (centru-stanga) pentru a se alatura
Kadima. La 18 decembrie 2005, Ariel Sharon are primul accident vascular,
calificat de medici usor. El paraseste spitalul la doua zile dupa internare,
potrivit Agerpres.

In
noaptea de 4 ianuarie 2006, este din nou internat in urma unei puternice
hemoragii cerebrale. Este supus la mai multe interventii chirurgicale. Ariel
Sharon a fost declarat oficial in incapacitatea de a-si exercita functiile la
14 aprilie 2006, dupa 100 de zile de la internarea sa, conform legislatiei
israeliene. Decizia a marcat oficial sfarsitul mandatului sau in fruntea
executivului. La 28 mai, Ariel Sharon a fost transferat de la spitalul Hadassah
din Ierusalim la spitalul Tel Hashomer Sheba din Tel Aviv, la o sectie specializata
in tratarea starilor de coma.