China obișnuia să amendeze cuplurile care aveau prea mulți copii. Acum nu îi poate plăti suficient ca să aibă

Timp de peste 30 de ani, China a aplicat cu strictețe politica unicului copil, introdusă în 1979 pentru a limita creșterea rapidă a populației, notează Mediafax. Familiile care aveau mai mult de un copil erau aspru sancționate, prin amenzi considerabile, iar în anumite cazuri se recurgea la avorturi forțate sau sterilizări.

Excepții existau doar în zonele rurale: dacă primul copil era o fată, unele cupluri primeau permisiunea de a avea un al doilea copil. Această măsură a dus, însă, la dezechilibre grave – îmbătrânirea accelerată a populației, o scădere dramatică a natalității și un dezechilibru de gen accentuat, determinat de preferința pentru băieți și de avorturile selective sau abandonul fetelor, în special în mediul rural.

Te-ar mai putea interesa: China vrea să saboteze sateliții Starlink ai lui Musk prin atacuri cu laser. Ce propun cercetătorii chinezi

Ca răspuns la aceste efecte negative, autoritățile chineze au renunțat oficial la politica unicului copil în 2016, permițând două nașteri per familie, iar în 2021 au ridicat limita la trei. În prezent, pentru a stopa declinul demografic, guvernul oferă o subvenție anuală de 3.600 de yuani (aproximativ 500 de dolari) pentru fiecare copil sub trei ani. Măsura ar putea sprijini circa 20 de milioane de familii până la sfârșitul anului. Cu toate acestea, tot mai mulți tineri chinezi aleg să nu aibă copii, notează CNN.

Subvențiile nu mai conving

CNN a prezentat povestea lui Zane Li, un tânăr de 25 de ani care a fost considerat „copilul interzis” al familiei sale. Pentru a-l putea avea, părinții lui au fost nevoiți să plătească o amendă de 100.000 de yuani, o sumă de trei ori mai mare decât venitul lor anual.

„Abia reușeam să supraviețuim”, a povestit el.

Crescut într-un climat de datorii și renunțări, Li spune clar că nu își dorește, la rândul său, copii.

„Ar însemna doar mai multă suferință. Nu pot oferi unei familii o viață decentă”.

Emma Zang, demograf și profesoară la Yale a explicat:

„Nu mai este doar un experiment local. Este un semnal clar că guvernul vede criza natalității ca pe o problemă națională urgentă. Subvențiile nu vor schimba mare lucru. Politici similare au eșuat în Japonia și Coreea de Sud”.

„Costul este prea mare, iar beneficiile prea mici”

Problema nu se rezumă doar la aspectele financiare. Tinerii din noile generații resimt tot mai acut lipsa unei mobilități sociale reale, pierd încrederea că o diplomă le poate asigura un viitor stabil, iar munca pare tot mai mult un efort continuu, fără recompensă. Expresii precum „involuție”, care surprinde competiția din ce în ce mai dură, dar cu beneficii tot mai mici și „lying flat”, alegerea de a renunța conștient la această cursă, exprimă perfect epuizarea și resemnarea unei întregi generații.

„Costul este prea mare, iar beneficiile sunt prea mici. Am investit enorm, dar am primit foarte puțin în schimb. Femeile poartă o povară mult mai grea decât bărbații când vine vorba de creșterea unei familii”, a explicat pentru sursa citată motivul pentru care nu vrea să devină mamă o tânără de 29 de ani, menționând și faptul că femeile din China resimt inegalitatea în mod direct.

Deși Partidul Comunist încearcă să revalorizeze modelul tradițional al „soției virtuoase și a mamei bune”, experții avertizează că, în lipsa unor politici concrete pentru susținerea egalității de gen (cum ar fi concediul de paternitate, programul de lucru flexibil sau sprijinul profesional pentru femei) este puțin probabil ca natalitatea să înregistreze o creștere.

Te-ar mai putea interesa: Experții dezvăluie cât cheltuie o familie de români de la oraș, zilnic, comparativ cu una de la sat. Diferența este semnificativă