CARIERE

De ce stai peste program? Intre fuga de realitate si incapacitatea de a spune "NU"

04 iulie 2013, ora 00:07, autor(i): Andra Troasca   | 4 comentarii publicate
Aboneaza-te la: RSS   Trimite prin: LinkedIn
Job.jpg
Statul peste program este incetatenit de ceva vreme in Romania. Sunt doua categorii de angajati care alimenteaza aceasta practica: aceia care se gandesc prea mult la ce ar spune seful si cei care nu stiu sa isi refuze seful. Doua mari slabiciuni exploatate la nesfarsit de angajatori. Care ar fi solutiile?

Am tratat intr-un articol anterior problema workaholismului. Separat de fenomenul acesta, mai este unul: statul peste program. De ce toata lumea pare sa contribuie la “reglementarea” acestei practici?

Chiar daca iti termini treaba in cursul programului, nu pleci de la serviciu cand ar trebui, pentru ca seful te-ar incadra in categoria celor care “rup usa”. Doar nu vrei sa te compare cu un functionar la stat, nu? Tu trebuie sa fii acel angajat model, dedicat, care uita sa se mai uite la ceas, de dragul muncii. De fapt, stai numai cu ochii pe ceas de la ora 18.00 incolo. Probabil destul de multi se vor regasi in aceasta categorie.

Nu vrei sa rupi usa sau nu ai pentru ce sa te grabesti acasa?



Chiar daca ne terminam treaba in cursul programului, nu plecam de la serviciu, de teama ca seful sa nu isi faca o impresie gresita despre noi. Daca am “rupe usa” la ora incheierii programului, ar insemna ca lucram doar pentru acel salariu lunar si practic nu avem cum sa aducem o plusvaloare companiei, daca "doar ne facem treaba".

Din pacate, asa gandesc majoritatea angajatilor. Si e si mai regretabil ca asa gandesc angajatorii lor.

“Exista inca intr-adevar organizatii in care se apreciaza si chiar se incurajeaza statul peste program. Spun 'statul' si nu 'lucrul' pentru ca unul din studiile din anul 2009 arata ca randamentul orelor suplimentare este de maxim 20%. Practic, 80% este 'stat' peste program”, spune Cristian Onetiu, life coach, antreprenor si realizatorul emisiunii “Antrenorul” de la Kanal D.

Companiile care au depasit aceasta mentalitate au realizat ca superaglomerarea oamenilor duce ulterior la absenteism datorat deselor imbolnaviri, la blocaje in comunicare si decizie si mai ales la o rotatie mare de personal, care pana la urma costa mult mai mult compania, subliniaza acesta.

Foarte rar angajatorul se opreste singur in a cere taskuri peste taskuri, autosesizandu-seCristian Onetiu, life coach

Statul peste program pune in disconfort angajatorul daca  acesta trebuie sa plateasca ore suplimentare, asadar raportul timp petrecut la munca/productivitate este unul ineficient, afirma Mihaela Feodorof, proprietara Yourway Counseling.

Comparativ cu workaholismul, statul peste program este varianta putin periculoasa, in opinia lui Cristian Onetiu. “Este mai mult o fuga de realitate si de viata personala. Uneori oamenii prefera asta pentru ca efectiv nu au altceva mai bun in viata lor spre care 'sa rupa usa' la finele programului. Workoholismul este o cufundare totala in problematicile de munca si o instrainare de realitate”, considera acesta.

Accepti sarcini dupa sarcini si suferi in tacere

Exista si categoria angajatilor care stau peste program pentru ca pur si simplu nu le ajunge timpul sa isi termine multele sarcini la care s-au inhamat. Acestia probabil sunt cei mai multi. Potrivit unui studiu derulat anul trecut, 35% dintre romani sunt nevoiti sa stea peste program din cauza ca au prea multe atributii la locul de munca.

Muncesc foarte mult, pentru ca au din ce in ce mai multe sarcini, pe masura ce personalul se reduce, aproape peste tot, in contextul crizei economice.

Acestia traiesc de pe o zi pe alta, practic in timpul saptamanii nu au timp de nimic - ajung seara acasa epuizati, mananca si se culca, a doua zi o iau de la capat, pentru ca in weekend sa se prabuseasca. Weekendul devine astfel pauza de somn, in loc sa fie un timp petrecut in nenumarate alte feluri.

Angajatii de acest tip s-au inmultit in ultimii ani, pe fondul incertitudinii de pe piata muncii. Care ar fi solutia in cazul lor?
“Foarte rar angajatorul se opreste singur in a cere taskuri peste taskuri, autosesizandu-se. Dar nici nu se supara atunci cand ii este explicata depasirea unei limite.  Asa ca solutia nu vine din partea angajatorului sau sefului, ci din partea anagajatului/subalternului”, raspunde Cristian Onetiu.

“Eu intotdeauna le recomand acestora din urma sa isi ridice capul sus, sa isi depaseasca fricile de concediere si sa comunice deschis supraincarcarea pe care o simt. Sa ceara si sa accepte instruire pentru a deveni mai eficienti si eventual sa identifice noi instrumente de lucru care le-ar usura munca si pe care organizatia si le permite. Sa incerce sa negocieze “o perioada de criza” in care sunt dispusi sa lucreze peste masura pe care sa o comunice familiei pentru a primi suportul acesteia. Sa ia aceasta situatie speciala ca o perioada de invatare intensa, de confirmare a loialitatii si suportului fata de o situatie dificila a companiei. Dar sub nici o forma sa sufere in tacere. Nimeni nu invata sau evolueaza din asta!”, subliniaza specialistul.

Daca angajatul a ajuns in aceasta stare este si vina lui ca nu a stiut sa gestioneze, in termeni civilizati, relatia cu seful care a pierdut dimensiunea atributiilorMihaela Feodorof, Yourway Counseling

In raport cu alte tari, unde legislatia muncii sustine echilibrul vietii personale in raport cu cea profesionala, mai avem de recuperat. Mihaela Feodorof, de la Yourway Counseling, isi aminteste ca inca de la inceputul anilor 2000 a schimbat pareri cu cativa conationali care lucrau peste hotare.

“Plecasera din tara cu dorinta de a dovedi cat de capabili sunt in plan profesional si au avut tentativa de a ramane peste program pentru a se devansa termenul unor proiecte. Au avut insa surpriza de a li se interzice sa-si continue activitatea cu mai mult de o ora dupa programul stabilit prin contract”, povesteste aceasta.

Si Mihaela Feodorof considera ca angajatul are cea mai mare parte din vina pentru o situatie care pare fara scapare.

“In pofida faptului ca acest tip de angajat pare o victima, cred ca este propria sa victima. Ma indoiesc ca un superior poate incarca atat de mult un salariat daca acesta ar fi incercat sa discute numarul sarcinilor, diversitatea  acestora si timpul necesar fiecareia. Asadar, daca angajatul a ajuns in aceasta stare este si vina lui ca nu a stiut sa gestioneze, in termeni civilizati, relatia cu seful care a pierdut dimensiunea atributiilor”, spune ea.

Ce consecinte ar putea avea fenomenul pe termen lung? Orice forma de gestiune eronata duce la consecinte nedorite, raspunde reprezentanta Yourway Counseling.

“Frauda, pentru cei care controleaza si nu se dau dusi in concedii, este una dintre ele. Greseala este o consecinta care afecteaza atat angajatul care este pasibil de pedeapsa dar si angajatorul care isi pericliteaza imaginea pe piata de profil. Apoi, vestile rele se imprastie usor, o companie care isi suprasolicita angajatii sau care permite astfel de comportamente deraiante nu isi poate consolida un brand de angajator”, precizeaza aceasta.

Dorinta de a fi remarcat cu orice pret

Potrivit unui studiu realizat de compania de consultanta si training Result Development in perioada 2011-2012 si intitulat Valorile angajatilor romani, recunoasterea celorlalti este cea mai importanta si dezirabila valoare personala a romanilor.

Astfel, recunoasterea celorlalti reprezinta o valoare-agregat, care implica celelalte valori centrale, cele care exprima forta statutului nostru social: castigul financiar, pozitia de putere, faima, libertatea etc.

Din perspectiva unor focus-grupuri, recunoasterea celorlalti poate fi echivalata cu banii si puterea.

Majoritatatea angajatilor romani vor sa fie recunoscuti de catre ceilalti, considera ca au dreptul de a fi recunoscuti. Iar acest drept presupune existenta unui statut care sa impuna respectul celorlalti. De aici si statul peste program, care, in afara cazurilor in care respectivul angajat are ceva de terminat, nu se justifica. Este doar un mic act demonstrativ in fata sefului si a colegilor, facut, de cele mai multe ori, in van. 

“Eficienta e clar ca nu mai exista dupa cele 8 ore. Exista doar o derizorie dorinta de a fi remarcat, de a fi apreciat, de a nu supara”, spune Florina Onetiu, fondator Academia Femeilor, precizand ca atat sefii, cat si anagajatii constribuie si sustin acest obicei total nesanatos pentru orice companie.

Citeste si
Workaholic cu acte. Cum au devenit corporatiile singurul teren stabil din viata ta
Hotii timpului nostru: Vrem bani, putere si faima, dar valoarea muncii e pe ultimul loc
Comentariile acestui material
 
Numele complet:*
ex: Ion Popescu
Adresa de email:*
ex: ipopescu@yahoo.com
Site personal:
ex: http://www.dailybusiness.ro/
Comentariul tau:*
ATENTIE! Camp obligatoriu.
 
 
 
Active News a spus:
08/11/2014 20:52
Interesanta perspectiva ta!
 
Gandeste-pozitiv a spus:
07/05/2015 15:57
Foarte interesanta perspectiva ta.
 
Diana a spus:
17/06/2016 17:54
Initial, am avut si eu sentimente de teama la gandul ca sunt un angajat care se limineaza la ce are de facut si seful va tine cont de asta. acum, statul peste program a venit o regula placuta. Binenteles, exploatarea celor care nu se autoapreciaza ar trebui stagnata.
 
Inchirieri auto Bucuresti a spus:
25/08/2016 03:41
Cred ca fiecare dintre noi doreste sa fie remarcat la un moment dat asta ne face sa sacrificam timp si nervi.
 
Steliana Rizeanu
Clinica Aquamarin in colaborare cu Centrul de formare Eurostudy va invita la un curs de formator autorizat acreditat CNFPA; participantii la curs...
Steliana Rizeanu
Clinica Aquamarin in colaborare cu Centrul de formare Eurostudy va invita la un curs de formator autorizat acreditat CNFPA; participantii la curs...
Steliana Rizeanu
Clinica Aquamarin in colaborare cu Centrul de formare Eurostudy va invita la un curs de formator autorizat acreditat CNFPA; participantii la curs...
Ultima ora
Luni, 29 Mai 2017, 01:18
Alegeti frecventa cu care doriti sa primiti newsletterul:
Adresa dvs. de email:
Abonati-va la newsletter