9 martie: Sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici, între religie și obiceiuri tradiționale

Potrivit tradiției creștine, cei 40 de mucenici erau soldați din Armenia, membri ai Legiunii a XII-a Fulminata, care au trăit în timpul împăratului roman Licinius. În jurul anului 320, guvernatorul Armeniei, Agricola, le-a cerut să renunțe la credința creștină și să se închine idolilor.

După ce au refuzat, au fost întemnițați și supuși torturilor, iar în cele din urmă condamnați la moarte prin înghețare în lacul din cetatea Sevastia.

Relatările hagiografice consemnează că, în timpul nopții petrecute în apa înghețată, unul dintre soldați a cedat și a ieșit din lac, murind la scurt timp.

În acel moment, un soldat care păzea execuția ar fi fost impresionat de credința celor rămași și s-ar fi aruncat în apă, mărturisind că este creștin, astfel încât numărul martirilor a rămas 40. Cei care au supraviețuit nopții au fost ulterior executați, iar trupurile lor au fost arse.

În această zi se prepară mucenici – colăcei din aluat, de regulă în forma cifrei opt, simbol al veșniciei

În cultura populară românească, sărbătoarea a fost asociată cu începutul lucrărilor agricole și cu o serie de obiceiuri transmise din generație în generație. În această zi se prepară mucenici sau sfințișori – colăcei din aluat, de regulă în forma cifrei opt, simbol al veșniciei.

În Moldova, aceștia sunt copți din aluat de cozonac și unși cu miere și nucă, iar în alte regiuni sunt fierți și serviți cu nucă și scorțișoară. Preparatele sunt duse la biserică pentru a fi sfințite și apoi sunt împărțite de pomană pentru sufletele celor morți.

Tradiția populară a asociat sărbătoarea și cu consumul simbolic a „40 de pahare de vin”, interpretate ca o reprezentare a sângelui vărsat de martiri. În credința populară, vinul băut în această zi ar aduce putere și sănătate pe parcursul anului.

Sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici – comemorarea jertfei martirilor și rugăciune

Sărbătoarea este marcată cu puțin timp înainte de începutul Postului Mare, perioadă importantă în calendarul creștin ortodox, iar mesajul transmis de tradiția bisericească pune accentul pe credință, cumpătare și reflecție spirituală.

Documentele hagiografice menționează și un text considerat testamentul martirilor, redactat sub forma unei scrisori de către unul dintre ei, Meliton, împreună cu alți doi camarazi.

Scrisoarea, adresată familiilor și comunităților lor, îndeamnă la credință și la îndepărtarea de „poftele și rătăcirile lumești”, fiind considerată unul dintre documentele reprezentative ale epocii persecuțiilor creștine.

Citește și: